După sticlă – Marin Bălănuță. Diagnosticat cu Vitiligo (boala lui Michael Jackson), s-a apropiat de genetica umană. Ne promite teste genetice despre înclinațiile noastre artistice și sportive

hero-image

Marin Bălănuță este director general la Invitro Diagnostics. Nu cred că întâmplător cabinetul lui e poziționat lângă departamentul de tehnologii informaționale și lângă cel de genetică umană. Eu cred că geolocația lui în laborator e una strategică, de altfel ca tot ce face acest om calculat, care crede în cifre mai mult decât în cuvinte. Pe Marin Bălănuță îl pasionează genetica umană și revoluțiile tehnologice. Așa se explică investițiile de peste 10 milioane lei la Invitro Diagnostics, în echipamente de ultimă generație, pentru efectuarea testelor genetice. Din punct de vedere tehnologic, susține Marin Bălănuță, Invitro Diagnostics e cu 30-40 de ani înaintea laboratoarelor de stat din țară și la același nivel, ca performanță, cu Mayo – o clinică aflată în topul centrelor de cercetare medicală din SUA. Urmează un interviu interesant, vă recomand să vă rezervați câteva minute pentru lectură.

Cum se explică fetișul pentru genetica umană? Am înțeles că dvs. sunteți locomotiva acestui departament.

E o pornire lăuntrică, dar și o necesitate. Funcția mea la Invitro presupune, printre altele, să fac previziuni, să construiesc o foaie de parcurs pentru următorii 5-10 ani. Eu sunt obligat să fiu vizionar pentru ca acest proiect să fie longeviv. Trebuie să aliniez posibilitățile medicinii de laborator din Moldova la standardele internaționale.

Vă cred, dar simt că e ceva mai mult. Vă simt mult prea pasionat, aș spune chiar „obsedat”, dacă nu v-ar ofensa cuvântul, intențiile mele fiind bune. Vă admir pasiunea. Știu că testele genetice sunt încercate în primul rând pe pielea dvs. și a colegilor din departament. Deși sunteți expert în finanțe și management, deseori alegeți să petreceți zilele de odihnă în departamentul de genetică umană, cercetând rezultatele testelor. Mai știu (nu-mi cereți să vă spun cine v-a turnat) că un echipament nou în departamentul genetică umană, un fel de Bentley în medicina de laborator, v-ar bucura chiar mai mult decât un Bentley în garajul casei dvs. Deci de când genetica umană e o preocupare atât de puternică? Aveți „conturi nereglate”? Ați încercat să rezolvați ceva personal cu ajutorul geneticii?

Pe când eram în clasa a doua, a început o depigmentare a pielii mele. Niciun medic nu ne putea explica de ce se decolora pe anumite porțiuni. Ne spuneau doar că e o boală incurabilă și să ne obișnuim cu gândul că voi fi „tărcat”. Același Michael Jackson încet-încet a devenit om alb.

Eu credeam că regele muzicii pop și-a făcut operații.

Nu, și el suferea de Vitiligo – boala care face pielea să se decoloreze. Maladia duce la pierderea melatoninei din epiderm, organismul meu nu poate produce pigmentul specific. Al doilea moment este deficitul de vitamina D3. Eu trebuie să o suplinesc prin anumite produse. Cât eram copil, nu mă deranja că aveam unele zone depigmentate. Mama însă s-a alertat mai tare. Apoi, pe la 16 ani, a sporit interesul meu față de această boală, căutam soluții. Știam că am moștenit-o de la unul dintre bunei, dar voiam să cunosc mai multe. Citeam despre oamenii care sufereau ca și mine de vitiligo, m-am abonat la vitiligosociety.org ca să aflu cele mai noi informații despre cercetările în domeniu. Citeam tot ce îmi cădea sub mână despre această maladie. Căutam informații despre cum poate fi învinsă boala dată.

Aveți un răspuns? Cum poate fi învinsă?

Da, am un răspuns, dar eu am mers pe o altă cale. Am făcut depigmentarea totală la fel ca Michael Jackson. Am luat medicamente care duc la decolorarea completă. Mulți nu înțelegeau de ce artistul avea mereu umbrela la el. Cauza este boala. Pentru cei ce au vitiligo soarele e necruțător.

Asta urma să vă întreb. Cum rezistați la soare? Mergeți vreodată la mare?

Eu am viața unui vampir (zâmbește). Nu pot sta mai mult de 20 minute la soare, căci imediat fac arsuri. Nu îmi plac vacanțele de vară și aleg întotdeauna muntele în defavoarea plajelor și mării. Eu nici nu țin minte când am fost ultima oară la mare.

Există însă boli mult mai grave decât vitiligo, pe care noi chiar le putem preveni. Astăzi noi putem prevedea dacă se poate naște un copil cu o maladie genetică, prin urmare îi putem ajuta pe părinți să nască un copil sănătos. Mai avem un test care poate preveni cancerul pulmonar cu o anticipare de 4-5 ani. Țări ca Japonia și Marea Britanie au făcut un calcul: cât au de cheltuit pentru tratarea bolnavilor de cancer, prin urmare cât au de economist prevenind maladia sau faza la care boala ar putea deveni incurabilă. Vorbim despre un impact de câteva procente din PIB, iar la nivelul Japoniei, aceste procente se ridică la miliarde de dolari. Japonezii cu ușurință au acceptat testul genetic pentru predispoziția la cancer, l-au integrat în sistemul medical, face parte din polița de asigurare. Deci mai bine facem noi toți testul, vedem dacă suntem predispuși să facem cancer, ne asigurăm că avem un mod de viață care să nu satisfacă această predispoziție. Și asta ar trebui să fie o prioritate mai ales în țările sărace care nu-și permit tratamente costisitoare. Eu consider că Invitro Diagnostics are un impact social major, contribuim direct la sănătatea societății și la fel vreau să continuăm.

Până unde vreți să ajungeți?

Vreau să ajungem la un panou de bord care să ne ofere în timp real toți parametrii despre starea noastră de sănătate. Rezultatele la analizele medicale de astăzi pot să nu mai fie relevante mâine. Aici începe marea bătălie, să reușim să monitorizăm parametrii online – lucru pe care și l-a dorit și Steve Jobs. În ultimii săi ani de viață era foarte nervos că pentru o electrocardiogramă trebuia să iasă din casă, să se ducă la spital. Voia să aibă ceva la îndemână, să poată monitoriza schimbările în condiții de casă. Într-acolo ne îndreptăm noi, să avem un panou de bord manual, care să ne spună ce deficiențe avem în secundele în care funcționează. E un vis de-al meu. Noi, prin simțurile noastre, nu suntem capabili să ne scanăm corpul, să ne simțim deficiențele.

Pentru că am fost rupți de sursa internă, totul e atât de medicalizat, părerea mea. Oamenii nu își mai ascultă corpul. Dar oricum, sună interesant. Ar fi interesant să stau pe canapeaua de acasă, să apăs niște butoane și să înțeleg dacă ar trebui să pun mai multe semințe de cânepă în terciul de dimineață, fiindcă aparatul mi-a arătat insuficiență de proteină. Și la fel de interesant arată testul genetic pe care Invitro Diagnostics l-a „înghețat” din cauza pandemiei. Dvs susțineți că orice om poate afla care îi sunt înclinațiile – artistice și sportive. Altfel zis, un test genetic mi-ar putea spune care sunt talentele mele. Tot acel test indică predispozițiile la încărunțirea timpurie, intoleranța la unele mirosuri, predispozițiile la tot felul de deficiențe. Lista e lungă.

Noi colaborăm cu o companie din Marea Britanie – ATLAS. Îi facem persoanei un pașaport genetic, în care există și rubrica despre înclinații. Aceste teste erau disponibile la Invitro Diagnostics, dar le-am anulat în martie, căci nu-i putem transmite companiei din Marea Britanie materialul biologic prelevat în laboratorul nostru. Noi încă nu îl putem face aici de la A la Z.

Din ce fel de material se extrag informațiile?

Din salivă.

Deci britanicii îmi pot spune mie, cercetând numai saliva mea, dacă eu aș fi talentată la dans de exemplu, poate mai mult decât la scris?

Da. Cam așa.

Dvs., evident, ați încercat testul?!

Eu, toți colegii mei și copiii. Așa am aflat că fiul și fiica mea au înclinații muzicale, că ar putea cânta la un instrument muzical.

Dar copiii v-au crezut, simt că pot face asta?

S-au adeverit rezultatele testelor. Caterina a terminat deja școala de muzică, a făcut pianul. A participat și la un concurs internațional din Franța. Iar Ștefan a ales să cânte la trompetă și în trei zile a obținut rezultatele pe care alți copii le obțin în câteva luni. Mie, sincer vorbind, mi-a surâs ideea, deoarece știu că motricitatea fină ajută la dezvoltarea intelectuală. Cântatul la un instrument muzical presupune dezvoltarea motricității fine, de aceea i-am încurajat să facă studii muzicale.

Deci m-ați făcut curioasă. Unii oameni petrec jumătate de viață, dacă nu mai mult, căutându-și misiunea personală, descoperindu-și talentele, iar dvs îmi spuneți că se rezolvă cu o scrisoare trimisă în Marea BritanieMă angajez să fiu printre primii care vor încerca acest test genetic, aici, la Invitro, imediat ce îl reluați. Cam care este prețul răspunsului la întrebările noastre existențiale? Cât va costa testul?

În jur de 15 mii de lei.

Not bad. Înainte să plec, o să vă mai întreb ceva. Îmi pare mie sau la Invitro lucrează mai multe femei decât bărbați? Într-un laborator performant, în care baza oricărei activități sunt științele exacte eu m-aș aștepta să întâlnesc mai mulți domni. Scuzați-mi stereotipurile.

Noi avem 184 de angajați, dintre care 44 sunt bărbați. Prin urmare, cu adevărat, avem mai multe angajate decât angajați. În medicina de laborator sunt foarte multe manopere care se repetă în fiecare zi. Bărbații, probabil fiziologic, sunt construiți să descopere, de aceea rutina îi plictisește de moarte. Pe de altă parte, femeile, după cum arată observațiile mele, acceptă foarte ușor rutina. În laborator, se schimbă doar cantitatea, dar operațiunile sunt previzibile și se derulează după același algoritm. Bărbații, cam după al treilea an, își „ies din minți” din cauza șablonului de lucru și tind să plece. În primul an învață meseria, în al doilea an- sunt megastaruri, în al treilea an – se satură. Doamnele sunt cele care generează practic 80 la sută din rezultatele pe care noi le primim.

Vorbind despre rezultate și analize, cam câte teste medicale se fac anual? Aveți o statistică?

Eu personal prefer să ne referim la termeni mai restrânși, cred că astfel se percepe mai precis productivitatea și se înțelege mai bine cât de important e ceea ce facem.

În fiecare minut, în toată rețeaua de laboratoare Invitro, unui pacient i se prelevează probele, ceea ce înseamnă 2 eprubete și 5 investigații.

Într-o oră avem 78-80 de pacienți, în jur de 130 de eprubete și vreo 300 de analize.

Într-o singură zi asistăm 700 de pacienți, avem 1000 de eprubete, deci în jur de 3000 de teste.

Într-un an efectuăm peste 850 mii de analize, se folosesc vreo 350 mii de eprubete, deci înregistrăm cam 215 mii de vizite.

Suntem un laborator tânăr, o stea în devenire, după matricea de la Boston . Partenerii noștri de la Thermo Fisher – compania care produce și ne furnizează echipamentele pentru efectuarea testelor genetice, erau nedumeriți că niște oameni dintr-o țară mică și săracă solicită aparataj de ultimă generație. Nici în România nu găsești echipamente ca la noi. În Ucraina, Rusia și în câteva țări europene, pe care le numeri pe degete, sunt. Dar pe noi deloc nu ne-a întristat imaginea pe care o aveau ei despre țara noastră. Ne-a adus reduceri esențiale pentru că am devenit pionieri în colțișorul nostru de lume. Și sunt enorm de mândru că îi avem în echipă pe profesioniștii care fac o treabă foarte bună cu aceste utilaje. În Europa de Est îi numeri pe degete pe specialiștii ca Ion Rotari – șeful departamentului de biologie moleculară și genetică umană sau ca Șeful de Laborator – Sergiu Armașu. Mă bucură că nu i-au amețit succesele profesionale, că nu au boală stelară. Sunt extrem de muncitori și aplică tot ceea ce descoperă cu mult drag.

Care e prețul loialității angajaților dvs? Și aveți un sistem de penalități pentru încălcarea regulilor? În medicina de laborator disciplina este esențială.

Democrația e cheia. Am încredere în ei și le dau mână liberă. Încerc să demolez orice tentativă de a construi o ierarhie la Invitro. De exemplu îi rog să îmi spună pe nume, Marin, fără alte formalități, dar nu prea îmi reușește. Îmi spun „Domnul Marin” și ridică din nou piramida. Eu sunt convins că oamenii inteligenți nu au nevoie de bastonul unui polițist ca să își facă meseria. Codul lor moral personal e cel mai bun judecător. Într-o companie atât de mică, în care ne cunoaștem bine, în care discutăm liber, ar fi ciudat să aplicăm sancțiuni. Îmi pare greșit. Noi discutăm și transformăm deseori „micile abateri” într-o glumă. S-a întâmplat să le dăruim angajaților care au probleme cu punctualitatea … un deșteptător.

O aluzie foarte bună. Și eu cred că un răspuns plin de blândețe poate face apel la conștiință și poate disciplina mai eficient decât pedepsele. Dar câte am vorbit noi astăzi! M-am reținut prea mult. Aș avea ce să vă mai întreb, dar las întrebările pentru data viitoare.

Vă mulțumesc pentru interviu și la mulți ani! Invitro Diagnostics a împlinit 6 ani de activitate. Ați realizat multe într-un timp atât de scurt. Să ne vedem, să ne auzim de bine, și la aniversarea a 20-ea, dar fără Coronavirus și fără măști.

Acest material face parte din seria de interviuri „După sticlă”, dedicate celor 6 ani de activitate a laboratorului „Invitro Diagnostics”. Din latină, „in vitro”, tradus literal, înseamnă „în sticlă”. În fiecare zi, în laboratoarele Invitro Diagnostics, se fac teste în eprubete din sticlă. După acea sticlă există poveștile de viață ale unor oameni, destinul cărora deseori depinde de rezultatul din eprubetă, iar după ușile din sticlă ale laboratorului – profesioniști care își fac meseria cu rațiunea, dar și inima plină de dragoste față de cei ce și-au pus încrederea în ei.

Obține o consultație gratuită