Este cea mai largă consultație, după timp și volum de informație furnizată pacientului. Consultație specializată include: examinarea pacientului, prescrierea tratamentului și oferirea recomandărilor cu referire la patologia prezentă. Acest tip de consultații este preponderent oferită de medicii specialiști ginecologi, hepatologi, endocrinologi, urologi.

Consultație medicală de complexitate I Este cea mai largă consultație, după timp și volum de informație furnizată pacientului. Consultație specializată cu durata de 20-30 min si mai mult. Include: examinarea pacientului, prescrierea tratamentului și oferirea recomandărilor cu referire la patologia prezentă. Acest tip de consultații este preponderent oferită de medicii specialiști ginecologi, hepatologi, endocrinologi, urologi.

 Consultație medicală de complexitate II Este la fel o consultație specializată, însă de o durată mai mică(15-20 min).

Consultație medicală de complexitate III Consultația medicilor interniști și specialiști, la discreție, cu examinarea pacienților și prescrierea tratamentului. Durata 15-20 min.

Consultație medicală de complexitate IV Este o consultație scurtă, pentru orientarea pacientului și oferirea recomandărilor.

Notă:

1. Medicul este în drept să stabilească gradul de complexitate în dependență de volumul consultației.
2. Doar indicarea și/sau interpretarea rezultatelor analizelor(fără oferire de tratament și recomandări) poate fi oferită pacientului gratuit.

Inima produce mici impulsuri electrice care se răspândesc prin mușchiul ei pentru a produce contracţiile inimii. Aceste impulsuri pot fi detectate de aparatul EKG. Această procedură medicală este utilă în monitorizarea sănătății inimii și diagnosticarea bolilor cardiovasculare. O electrocardiogramă (EKG) este unul dintre cele mai simple şi mai rapide teste utilizate pentru evaluarea inimii.  

Este indicat să faceţi o electrocardiogramă în repaus atunci când aveţi măcar unul dintre următoarele simptome:
1. Durere toracică;
2. Palpitaţii;
3. Dificultate în respiraţie (dispnee);
4. Oboseală excesivă, mai ales la efort.

Un electrod EKG este un dispozitiv atașat pe piele în anumite părţi ale corpului pacientului – în general, antebraţ, picioare şi piept – în timpul unei proceduri EKG; aceştia detectează impulsurile electrice produse de fiecare dată când inima bate.

Cei 6 electrozi cu poziţii diverse înregistrează impulsurile electrice care circulă în direcţii diferite prin muşchiul inimii. Există aspecte normale pentru înregistrarea ce provine de la fiecare electrod, aceasta numindu-se pe EKG o derivaţie (există 6 derivaţii corespunzătoare celor 6 electrozi, numindu-se diferit în funcţie de direcţia curenţilor pe care îi înregistrează).

O electrocardiogramă poate să arate:

• dovezi ale măririi de volum a inimii;
• semne ale unui flux sanguin insuficient la nivelul inimii;
• semne ale unor leziuni noi sau vechi ale inimii (infarcte);
• probleme ale ritmului cardiac (aritmii);
• modificări ale activităţii electrice, determinate de un dezechilibru electrolitic;
• semne de inflamaţie a sacului ce înconjoară inima (pericardite).

     Electrocardiograma de repaus nu necesită o pregătire specială şi poate fi efectuată în orice moment al zilei. Chair şi copiii, nou-născuţii sau femeile gravide o pot efectua fără restricţii.

Electrocardiograma nu are contraindicaţii.

Activitatea electrică a inimii se detectă la nivelul pielii prin niște mici discuri metalice, numite electrozi. În timpul electrocardiogramei, electrozii sunt atașați de piele la nivelul toracelui, brațelor și picioarelor. Aceștia sunt conectați la un aparat ce transformă impulsurile electrice într-o reprezentare grafică.

Indicații:

• evaluarea durerilor de piept;
• evaluarea disritmiilor (tulburări de ritm cardiac);
• diagnosticarea hipertrofiei ventriculare (îngroșarea mușchiului inimii);
• monitorizarea eficienței și a efectelor secundare ale unor medicamente;
• verificarea funcționării unor dispozitive mecanice (peace-makere sau defibrilatoare) implantate în inimă cu scopul de a menține ritmul regulat al acesteia.

Mod de efectuare:

Înainte de efectuarea ECG-ului, pacientul trebuie să-și îndepărteze hainele de pe jumătatea superioară a corpului, de la nivelul mâinilor și a picioarelor. Aceste regiuni sunt curățate și eventual rase, pentru o suprafață curată si netedă. Între piele și electrozi se aplică un gel special sau mici tampoane îmbibate cu soluție, pentru a facilita conductibilitatea. Pe durata testului, pacientul nu trebuie să se miște sau să vorbească. Pentru rezultate optime, pacientul trebuie să stea întins, nemișcat și să respire normal. O electrocardiogramă durează în medie 5 până la 10 minute.

Electrocardiograma este o investigație nedureroasă și neinvazivă.

Monitorul Holter înregistrează ritmul inimii prin intermediul unor electrozi plasați pe piept. Electrozii sunt senzori mici cu folie adezivă conectați prin fire de un monitor. Monitorizarea Holter ECG vă ajută să aflați cum răspunde inima dumneavoastră la activitatea normală sau la folosirea anumitor medicamente.

Indicații:

• detectarea bătăilor neregulate ale inimii (aritmii cardiace);
• evaluarea durerii toracice;
• verificarea activității inimii după un atac de cord;
• verificarea activității inimii după ce a fost introdus un stimulator cardiac;
• verificarea efectului folosirii unor medicamente;
• descoperirea cauzelor anumitor simptome, cum ar fi dificultăți de respirație, amețeli, stare de confuzie sau leșin.

Monitorul Holter înregistrează ritmul inimii prin intermediul unor electrozi plasați pe piept. Electrozii sunt senzori mici cu folie adezivă conectați prin fire de un monitor. Monitorizarea Holter ECG vă ajută să aflați cum răspunde inima dumneavoastră la activitatea normală sau la folosirea anumitor medicamente.

Indicații:

• detectarea bătăilor neregulate ale inimii (aritmii cardiace);
• evaluarea durerii toracice;
• verificarea activității inimii după un atac de cord;
• verificarea activității inimii după ce a fost introdus un stimulator cardiac;
• verificarea efectului folosirii unor medicamente;
• descoperirea cauzelor anumitor simptome, cum ar fi dificultăți de respirație, amețeli, stare de confuzie sau leșin.

Monitorul Holter înregistrează ritmul inimii prin intermediul unor electrozi plasați pe piept. Electrozii sunt senzori mici cu folie adezivă conectați prin fire de un monitor. Monitorizarea Holter ECG vă ajută să aflați cum răspunde inima dumneavoastră la activitatea normală sau la folosirea anumitor medicamente.

Indicații:

• detectarea bătăilor neregulate ale inimii (aritmii cardiace);
• evaluarea durerii toracice;
• verificarea activității inimii după un atac de cord;
• verificarea activității inimii după ce a fost introdus un stimulator cardiac;
• verificarea efectului folosirii unor medicamente;
• descoperirea cauzelor anumitor simptome, cum ar fi dificultăți de respirație, amețeli, stare de confuzie sau leșin.

Monitorul Holter înregistrează ritmul inimii prin intermediul unor electrozi plasați pe piept. Electrozii sunt senzori mici cu folie adezivă conectați prin fire de un monitor. Monitorizarea Holter ECG vă ajută să aflați cum răspunde inima dumneavoastră la activitatea normală sau la folosirea anumitor medicamente.

Indicații:

• detectarea bătăilor neregulate ale inimii (aritmii cardiace);
• evaluarea durerii toracice;
• verificarea activității inimii după un atac de cord;
• verificarea activității inimii după ce a fost introdus un stimulator cardiac;
• verificarea efectului folosirii unor medicamente;
• descoperirea cauzelor anumitor simptome, cum ar fi dificultăți de respirație, amețeli, stare de confuzie sau leșin.

Monitorul Holter înregistrează ritmul inimii prin intermediul unor electrozi plasați pe piept. Electrozii sunt senzori mici cu folie adezivă conectați prin fire de un monitor. Monitorizarea Holter ECG vă ajută să aflați cum răspunde inima dumneavoastră la activitatea normală sau la folosirea anumitor medicamente.

Indicații:

• detectarea bătăilor neregulate ale inimii (aritmii cardiace);
• evaluarea durerii toracice;
• verificarea activității inimii după un atac de cord;
• verificarea activității inimii după ce a fost introdus un stimulator cardiac;
• verificarea efectului folosirii unor medicamente;
• descoperirea cauzelor anumitor simptome, cum ar fi dificultăți de respirație, amețeli, stare de confuzie sau leșin.

Monitorul Holter înregistrează ritmul inimii prin intermediul unor electrozi plasați pe piept. Electrozii sunt senzori mici cu folie adezivă conectați prin fire de un monitor. Monitorizarea Holter ECG vă ajută să aflați cum răspunde inima dumneavoastră la activitatea normală sau la folosirea anumitor medicamente.

Indicații:

• detectarea bătăilor neregulate ale inimii (aritmii cardiace);
• evaluarea durerii toracice;
• verificarea activității inimii după un atac de cord;
• verificarea activității inimii după ce a fost introdus un stimulator cardiac;
• verificarea efectului folosirii unor medicamente;
• descoperirea cauzelor anumitor simptome, cum ar fi dificultăți de respirație, amețeli, stare de confuzie sau leșin.

MAATA (numită uneori și „monitorizare Holter a tensiunii arteriale”) reprezintă un instrument modern de evaluare a profilului tensional timp de 24 de ore. Datele privind tensiunea arterială măsurată prin MAATA se corelează mult mai bine cu severitatea și evoluția bolilor cardiovasculare decât valorile tensionale măsurate în mod obișnuit, în cabinetul medical.

Mod de efectuare:

Pacientului i se montează la brâu un monitor conectat la o manșetă de tensiometru. Pacientul merge la domiciliu cu aparatul respectiv și îl poartă timp de 24 de ore. În acest răstimp, pacientul este încurajat să-și desfășoare activitățile obișnuite și să-și autoadministreze medicamentele ca de obicei. Aparatul de monitorizare automată se va declanșa la intervalele programate (de ex. la 20-30 min. în timpul zilei și la 30-45 min. în timpul nopții). Cât timp manșeta se umflă (timp de maxim un minut), pacientul poate desfășura majoritatea activităților obișnuite, doar brațul cu manșeta este bine să fie lăsat liniștit lângă corp. În timpul nopții, pacientul este încurajat să ignore prezența aparatului (majoritatea pacienților pot dormi chiar și în aceste condiții). A doua zi, pacientul se prezintă la ambulatoriu, monitorul și manșeta sunt demontate, iar datele înregistrate sunt descărcate imediat și tipărite pe hârtie.

Datele oferite de MAATA:

• toate valorile tensiunii arteriale sistolice (mari) și diastolice (mici), cu ora la care s-au înregistrat;
• toate valorile frecvenței cardiace la momentul măsurătorilor;
• media valorilor tensionale (informația cea mai importantă) și media frecvențelor cardiace în timpul zilei și în timpul nopții;
• profilul tensional nocturn în comparație cu cel din timpul zilei (în mod obișnuit, TA trebuie să scadă cu cel puțin 10% în timpul nopții, ceea ce frecvent nu se întâmplă la pacienții diabetici, renali etc.);
• diferența dintre tensiunea sistolică și cea diastolică (diferența mare este foarte relevantă pentru calitatea vaselor sanguine);
• valorile extreme (foarte ridicate sau foarte joase) ale TA și ale frecvenței cardiace, cu ora la care s-au înregistrat;
• valorile tensionale legate de anumite tipuri de activități/anumite perioade ale zilei.

MAATA este în special indicată pentru:

• pacienți, fără medicație antihipertensivă, la care diagnosticul de HTA este incert (s-au măsurat în condiții obișnuite atât valori mari, cât și normale);
• pacienți, la care TA este normală acasă și la care medicul măsoară în mod constant valori tensionale mari (HTA „de halat alb”);
• pacienți, la care TA este în mod repetat crescută la domiciliu și la care medicul măsoară frecvent valori tensionale normale (HTA „mascată”);
• în situațiile în care se bănuiește prezența unei HTA mai severe în timpul nopții;
• pacienți cu mare risc cardiovascular (cardiaci, diabetici, renali etc.), la care evaluarea eficacității tratamentului antihipertensiv este imperios necesară;
• pacienți cu valori tensionale normale/cvasinormale, care prezintă „crize hipertensive” în anumite condiții de activitate;
• pacienți care relatează hipotensiune episodică, nedocumentată medical.