Examen medical profilactic recomandat bărbăților de vîrsta 16-40 de ani, cu scop de prevenție și depistare timpurie a patologiilor, care include:
Reprezintă este o metodă imagistică sigură, fără efecte adverse, care poate vizualiza orice structuri anatomice ale glandei tiroide, a organelor din cavitatea abdominală (ficat, pancreas, splină), al vezicii biliare, rinichilor, vezicii urinare, prostatei, veziculelor seminale și poate depista diferite modificări cum ar fi formațiuni tumorale, suferințele organelor în cadrul unor tulburări metabolice, spre exemplu: bolile inflamatorii, inflamații ale vezicii urinare.
Testul se utilizează în screeningul persoanelor cu diferit risc de îmbolnăvire (inclusiv donori), deasemenea pentru evaluarea primară a stării pacienților cu boli hepatice (de exemplu la cei cu nivel crescut de ALT).
Testul se utilizează în diagnosticul serologic al virusului hepatitei B. Detectarea AgHBs în ser indică prezenţa infecţiei cu virusul hepatitei B. AgHBs este primul marker imunologic al infecţiei, fiind prezent în ser cu câteva săptămâni înainte de debutul clinic al bolii.
Colesterolul este o substanță (un steroid) care este esențial pentru viață. Acesta formează membranele celulelor în toate organele și țesuturile din organism. Este folosit de organism pentru a sintetiza hormoni care sunt esențiali pentru dezvoltare, creștere și reproducere. De asemenea, formează acizi biliari care sunt necesari pentru a absorbi substanțele nutritive din alimente.
Testul măsoară colesterolul total care este transportat în sânge de lipoproteine.
O cantitate mică de colesterol circulă în sânge în particule complexe, numite lipoproteine. Fiecare particulă conține o combinație de molecule de proteine, colesterol, trigliceride și fosfolipide, iar particulele sunt clasificate prin densitatea lor în lipoproteine cu densitate mare (HDL), lipoproteine cu densitate scăzută (LDL) și lipoproteine cu densitate foarte scăzută (VLDL). Particulele HDL-C, uneori numite colesterol „bun”, transportă excesul de colesterol pentru eliminare și particule LDL-C sau colesterolul „rău”, depun colesterolul în țesuturi și organe.
Organismul produce colesterolul necesar pentru a funcționa corect, iar o parte din colesterol este luat din dietă. Dacă un individ are o predispoziție genetică la niveluri ridicate de colesterol sau mănâncă prea mult alimente bogate în grăsimi saturate și grăsimi trans nesaturate, atunci nivelul colesterolului din sângele său poate crește și avea un impact negativ asupra sănătății. Colesterolul suplimentar din sânge este depozitat în plăci de aterom pe pereții vaselor de sânge, ducând la întărirea arterelor (ateroscleroză) și risc crescut de numeroase probleme de sănătate, inclusiv boli de inimă și accident vascular cerebral.
Testul pentru colesterolul total este folosit singur sau ca parte a unui profil lipidic pentru a ajuta la evaluarea riscului unui individ de a dezvolta boli de inimă și pentru a ajuta la stabilirea tratamentului necesar în cazul unui risc limitat sau mare.
Indicatii
Adulți:
Tineri
Screening-ul pentru colesterol ridicat, ca parte a profilului lipidic, este recomandat copiilor și adulților tineri. Testarea ar trebui făcută odată între 9 și 11 ani, apoi între 17 și 21 de ani. Unii din factorii de risc sunt asemănători cu cei de la adulți și includ un istoric familial de boli de inimă sau de probleme de sănătate, cum ar fi diabetul, HTA sau supraponderalitatea. Atunci când indicele de masă corporală IMC la tineri este peste percentila admisă normală, este recomandată testarea colesterolului.
Interpretari
În general, nivelurile normale ale lipidelor contribuie la menținerea inimii sănătoase și la scăderea riscului de atac de cord sau accident vascular cerebral. Medicul va lua în considerare toate datele pentru a determina riscul general al unei boli cardiace și dacă este necesar tratament.
Glucoza este principala formă sub care sunt absorbiţi, utilizaţi, dar şi depozitați carbohidrații în organismele vii. Celulele organismului utilizează glucoza în scop energetic, cu formarea de ATP (adenozin trifosfat). Diabetul zaharat cuprinde un grup de tulburări metabolice caracterizate printr-un nivel crescut al glucozei sanguine, secundar unui deficit calitativ/cantitativ de insulină. Principalele simptome sunt letargia (datorită hiperglicemiei marcate), poliuria, polidipsia, scăderea în greutate, miopia şi susceptibilitatea crescută față de anumite infecţii. Testul pentru glucoză poate fi utilizat pentru: Screeningul hiperglicemiei (valori ridicate ale glucozei în sânge) cât şi al hipoglicemie (valori scăzute); Pentru a ajuta la diagnosticarea diabetului; Pentru a urmări nivelurile glucozei la persoanele cu diabet zaharat.
Aspartat aminotransferaza (AST) - o enzimă care este prezentă în toate celulele corpului, dar mai ales în celulele inimii și a ficatului și într-o mai mică măsură, în rinichi și mușchi. În mod normal, activitatea AST în sânge este foarte scăzută. Dacă ficatul sau țesutul muscular sunt deteriorate, acesta este eliberat în sânge. Astfel, AST este un indicator al afectării hepatice. Cel mai adesea, AST este prescris pentru a verifica dacă ficatul este deteriorat din cauza hepatitei, a medicamentelor toxice, a cirozei. Cu toate acestea, AST nu reflectă întotdeauna numai leziuni ale ficatului, activitatea acestei enzime poate fi crescută și în boli ale altor organe, în special în infarctul miocardic. Test folosit pentru identificarea inflamatiei, leziunilor sau necroza tesutului hepatic. In boala hepatica, reprezinta un indicator al afectarii hepatocelulare de orice cauza. De asemenea, testul este utilizat pentru a monitoriza functia hepatica la pacientii care iau medicamente potential hepatotoxice.
Glutamat piruvat transaminaza (TGP), cunoscută şi sub denumirea de alanin aminotransferază (ALAT), este o enzimă implicată în metabolismul aminoacizilor. .Alanin aminotransferaza (ALT) este o enzimă care se găseşte mai ales în celulele din ficat şi rinichi; în cantităţi mult mai mici se găseşte, de asemenea, în inima şi muşchi. Acest test se foloseste pentru a monitoriza apariţia leziunilor hepatice şi/sau pentru a ajuta la diagnosticarea bolii de ficat.
Metabolismul bilirubinei începe odată cu degradarea eritrocitelor îmbătrânite la nivelul sistemului reticuloendotelial (în principal, în splină). Hemoglobina este eliberată din eritrocite şi degradată la hem şi globină. Hem-ul este apoi catabolizat, cu formarea biliverdinei, care este apoi transformată în bilirubină. Un nivel înalt al bilirubinei serice se asociază cu apariţia icterului (coloraţia galbenă a tegumentelor şi mucoaselor). Icterul este rezultatul afectării metabolismului normal sau a excreţiei bilirubinei: producţie crescută de bilirubină (ex. hemoliza , eritropoieza ineficientă), excreţie scăzută a bilirubinei (ex.hepatită, obstrucţie), metabolism anormal al bilirubinei (ex. tulburări ereditare, icter neonatal).
Creatinina serică este produsul metabolic al creatinei şi fosfocreatinei, ambele prezente aproape în exclusivitate în muşchi. De aceea, nivelul creatininei este corelat cu masă musculară, care la rândul ei este influenţată de sex, vârstă şi alimentaţie. Creatinina este eliminată din sânge prin filtrare glomerulară. Un nivel normal al creatininei nu implică în mod necesar o funcţie renală normală, în timp ce un nivel crescut indică, de obicei, afectarea funcţiei renale. Totuşi, modificarea concentraţiei creatininei serice se poate produce şi independent de funcţia renală (ex. modificarea masei musculare). Testul pentru creatinină în sânge - prin acest test poate fi monitorizată activitatea rinichilor și buna funcționare a acestora. Un nivel mai mare de creatinină în sânge poate indica faptul că rinichii nu mai au capacitatea de a funcționa în parametrii normali.
Ureea este produsul principal al defalcării proteinelor. Este forma chimică în care azotul inutil este îndepărtat din urină. Acumularea de uree și de alți compuși care conțin azot în sânge ca urmare a insuficienței renale conduce la uremie. Insuficiența renală se manifestă atunci când un glomerul se pierde în capacitatea de a filtra metaboliții sanguini prin el însuși. Acest lucru se poate întâmpla brusc (insuficiență renală acută) ca răspuns la boală, administrarea de medicamente, otrăvuri, daune. Uneori aceasta este o consecință a bolilor cronice de rinichi (pielonefrită, glomerulonefrită, amiloidoză, tumori renale etc.) și alte organe (diabet, hipertensiune, etc.). Analiza pentru uree este de obicei prescrisă în combinație cu un test pentru nivelul de creatinină din sânge. Analiza pentru uree este de obicei prescrisă în combinație cu un test pentru nivelul de creatinină din sânge.
Trigliceridele reprezinta cel mai important depozit de rezerve energetice ale organismului. Un test de sange masoara trigliceridele impreuna cu colesterolul. Majoritatea trigliceridelor sunt transportate in sange ca lipoproteine cu densitate foarte scazuta.
Hemoleucograma (analiza generală a sângelui) este una dintre cele mai importante și solicitate teste de laborator, care oferă o informație generală despre starea de sănătate, iar schimbările în valorile de referință vorbesc despre prezența/absență și evoluția anumitor afecțiuni. Analiza generală a sângelui – are rol important atît în cazul diagnosticului patologiilor hematologice, infecțioase, inflamatorii, dereglărilor unor sisteme de organe, cît și în cazul aprecierii și monitorizării corecte ale tratamentului indicat. Un raport de rezultate conține date privind următorii indici:
Prelevarea sângelui:
Colectarea urinei: