Reprezintă este o metodă imagistică sigură, fără efecte adverse, care poate vizualiza orice structuri anatomice ale glandei tiroide, a organelor din cavitatea abdominală (ficat, pancreas, splină), al vezicii biliare, rinichilor, vezicii urinare, prostatei, veziculelor seminale și poate depista diferite modificări cum ar fi formațiuni tumorale, suferințele organelor în cadrul unor tulburări metabolice, spre exemplu: bolile inflamatorii, inflamații ale vezicii urinare.

• Metodă:Ultrasonografie

Test screening netreponemic, care depistează anticorpi (reagine) de clasa IgG și IgM față de materialul lipoid și lipoproteinoform, care se eliberează din celulele lezate a pacientului cu sifilis.
 
Indicații pentru utilizarea testului

• Investigarea primară în cazul suspecției la sifilis (cu confirmarea reacțiilor pozitive în orce test treponemic)
• Diagnosticarea sifilisului asimptomatic (cu confirmarea reacțiilor pozitive prin două teste treponemice)
• Investigarea donorilor (în asociere cu testul treponemic)
• Screening investigare.

• Metodă:Imuno hema aglutinare
• Material:Sînge

• Metodă:Microscopică, bacteriologică
• Material:

  Urina, secret prostatic

Hemoleucograma (analiza generală a sângelui) este una dintre cele mai importante și solicitate teste de laborator, care oferă o informație generală despre starea de sănătate, iar schimbările în valorile de referință vorbesc despre prezența/absență și evoluția anumitor afecțiuni. Analiza generală a sângelui – are rol important atît în cazul diagnosticului patologiilor hematologice, infecțioase, inflamatorii, dereglărilor unor sisteme de organe, cît și în cazul aprecierii și monitorizării corecte ale tratamentului indicat. Un raport de rezultate conține date privind următorii indici:

•     Hemoglobină
•     Hematocritul
•     Cantitatea eritrocitelor
•     Volumul corpuscular mediu eritrocitului
•     Hemoglobină corpusculară medie
•     Concentrația medie a hemoglobinei corpuscular
•     Lățimea de distribuție a eritrocitelor după volum, devierea standart
•     Lățimea de distribuție a eritrocitelor după volum, coeficient de variație
•     Cantitatea leucocitelor
•     Cantitatea neutrofilelor
•     Conținutul procentual a neutrofilelor
•     Cantitatea limfocitelor
•     Conținutul procentual a limfocitelor
•     Cantitatea monocitelor
•     Conținutul procentual a monocitelor
•     Cantitatea bazofilelor
•     Conținutul procentual a bazofilelor
•     Cantitatea eozinofilelor
•     Conținutul procentual a eozinofilelor
•     Cantitatea trombocitelor
•     Volumul mediu a trombocitelor

• Metodă:Flow-citometrie fluorescentă/ focusare hidrodinamică/ Colorimetrie (SLS-Hb).
• Material:Sânge

• Metodă:Calculat /conform formulei:Testosteron total + Albumină serică + SHBG/
• Material:Ser sanguin

• Metodă:Imunocromatografică, microscopică
• Material:O probă de urină spontană

Mycoplasmele sunt recunoscute ca fiind cele mai mici forme biologice care pot supraviețui singure. Spre deosebire de alte bacterii, însă, acestea sunt lipsite de peretele celular. Mycoplasmele fac parte din microflora microbiană a omului și se găsesc în special la nivelul orofaringelui, tractului respirator superior și tractului urogenital. De aceea, ele sunt considerate în principal microorganisme comensale, prezența lor nefiind asociată cu manifestări clinice.

Mycoplasma hominis este o specie de bacterii ce aparține genului Mycoplasma și care adesea este asociată cu boala inflamatorie pelvină si vaginoza bacteriană. Dat fiind faptul că această bacterie este întâlnită și în rândul multor persoane sănătoase, nu este întotdeauna simplu de stabilit dacă acestea reprezintă cauza unei boli. Prezenta și numărul Mycoplasmelor pe membrana organelor genitale depind major de activitatea sexuală si de numărul partenerilor sexuali.

Infectarea cu Mycoplasma hominis se poate face prin contact direct cu persoana infectată (contact sexual), sau vertical de la mamă la făt în timpul sarcinii sau la naștere.

Deși în cazul multor persoane prezența Mycoplasmelor nu este asociată unei boli, cu toate acestea, în anumite conditii precum activitate sexuală crescută, scăderea locală a sistemului imunitar sau slăbirea generală a acestuia, de exemplu pe fondul unui tratament cu antibiotice, a cancerului, în urma unei operatii sau a unei nasteri, infecții genitale concomitente cu alti agenți infectioși) aceste microorganisme se pot multiplica excesiv și pot determina infecții locale, printre care: pielonefrite (infecții urinare acute), boala inflamatorie pelvină și sterilitate feminină în asociere cu alti agenti infectiosi, uretrite și mai rar prostatite la bărbați, litiază urinară la ambele sexe și infecții urinare la femei, uneori, poate da vaginite prepubertare.

Simptome

Simptomele sunt de cele mai multe ori necaracteristice. Acestea depind de zona în care se dezvolta infecția (vagin, vezică, prostată, rinichi, pelvisul renal, trompe uterine, ovare). Cele mai frecvente simptome sunt necesitatea urgentă de a urina, disconfortul și senzația de arsuri la urinare, modificări ale secretiilor vaginale, respectiv uretrale, dureri pelvine, durere sau disconfort la contact sexual și dureri in zona renală.

Diagnostic

Detectarea Micoplasmei hominis prin Reacția de polimerizare în lanț este una sigură și specifică, bazându-se pe o creștere multiplă a numărului de copii ale unei regiuni ADN specifice pentru un anumit agent patogen.

• Metodă:Reacția de polimerizare în lanț în timp real, test calitativ
• Material:Raclaj celulelor epiteliale

Gardnerella vaginalis este o bacterie facultativ-anaerobă, gram-negativă, care poate fi prezentă în cantități mici, ca parte a microflorei vaginale normale. Gardnerella este cea mai frecventă cauză a vaginozei bacteriene, care apare adesea la femeile în vârstă de reproducere și este o manifestare a disbioziei microflorei. Înmulțirea rapidă a acestei bacterii duce la scăderea masei de Lactobacillus spp., flora vaginală normală și stimulează creșterea excesivă a bacteriilor anaerobe și a micoplasmelor. Riscul de gardnereloză crește odată cu utilizarea dispozitivelor intrauterine, actul sexual neprotejat, infecțiile chlamidiale sau gonococice etc.            

La pătrunderea în corpul masculin, G. vaginalis este suprimat în 2-3 zile. Uneori are loc infecția asimptomatică. Foarte rar, gardnerella provoacă uretrită, prostatită sau epididimită.

La jumătate dintre femeile infectate, gardnerella este asimptomatică. În rest, principala manifestare a bolii este secreția vaginală, de obicei cenușie sau albă, adesea cu un miros specific de „pește”, intensificată după actul sexual neprotejat, prurit și arsuri în vagin. Semnele de inflamație sunt de obicei absente. Gardnerelioza contribuie la dezvoltarea bolilor inflamatorii ale organelor pelviene, inclusiv după avort. Producția excesivă de citokine și prostaglandine de către gardnerella, infecția lichidului amniotic la femeile însărcinate cu gardnerelioză determină inflamația membranelor, avort spontan în al doilea trimestru de sarcină, naștere prematură și greutate scăzută la naștere și inflamație a mucoasei uterine.

De ce este important diagnosticul gardnerellei?

În ciuda faptului că gardnerella vaginală nu este în prezent considerată principalul agent cauzal al vaginozei bacteriene ci markerul său specific, prezența și simptomele asociate acesteia sunt utilizate pe scară largă pentru diagnosticarea vaginozei bacteriene. Simptomul „celulelor cheie”, prezența unui miros specific și a unui test KOH pozitiv sunt incluse în sistemul de criterii pentru vaginoza bacteriană a lui Amsel. Calculul morfotipurilor de Gardnerella vaginalis este inclus în sistemul de notare pentru diagnosticul vaginozei bacteriene după Nugent.

Pentru se prescrie investigația dată?

• Pentru diagnosticul gardnereliozei
• Pentru diagnosticul diferențial al bolilor care au simptome similare
• Dacă se suspectează gardnerelioză
• Când planificați o sarcină
• În caz avort spontan sau complicații în timpul sarcinii și nașterii
• După antibioticoterapie

• Metodă:Reacția de polimerizare în lanț în timp real, test calitativ
• Material:

  Raclaj urogenital

   Metoda de diagnostic prin biologie moleculară multiplexă PCR - deține o specificitate înalt informativă în ceea ce ține  agenții cauzali ai bolilor sexual transmisibile (Chl.trachomatis , U.parvum , U.urealyticum , M.genitalium). Dar în acelaș timp, testul este mai convenabil din punct de vedere economic decît identificarea separata a agenților cauzali..

    Indicații pentru prescrierea testului la bărbați:

• Uretrită nongonococică,
• Conjunctivită,
• Proctită,
• Faringită,
• Epididimită (rar),
• Dereglări de fertilitate (astenozoospermie),
• Complicații (artrită reactivă,epididimită).

   Indicații pentru prescrierea testului la femei:

• Uretrită nongonococică,
• Cervicită,
• Conjunctivită,
• Proctită,
• Faringită,
• Febra in perioada de dupa naștere sau după avort (endometrită),
• Patologia sarcinei (avort spontan, sarcină extrauterină, chorioamnionită, hipotrofie fetală),
• Complicații (boli inflamatorii ale organelor pelviene, perihepatită, artrită reactivă, infertilitate, sarcină extrauterină, dureri cronice in regiunea bazinului).

  Indicații pentru prescriera testului la nou nascuți:

• Metodă:Reacția de polimerizare în lanț în timp real, test calitativ
• Material:Raclaj celulelor epiteliale