Testul Elisa este destinat pentru determinarea anticorpilor IgG anti-SARS-CoV-2 în plasmă și/sau ser uman. Testul este destinat monitorizării răspunsului imun la COVID-19.

Testul IgG este recomandat în special pentru testarea:

• lucrătorilor din domeniul sănătății cu risc de infecție cu covid-19 pentru a verifica dacă pot fi sau nu protejați în mod natural;
• pacienții recuperați din infecție, negativi pentru PCR covid-19, pentru a se asigura că au dezvoltat anticorpi IgG și sunt protejați, confirmând o recuperare completă a infecției.

Testele serologice au relevanță în special post-epidemic pentru evaluarea seroprevalenței infecției în populația generală (IgG) și a infecțiilor asimptomatice, ca și pentru evaluarea persistenței imunității postinfecție naturală.

 În context pandemic, testele serologice se pot utiliza la externarea pacienților considerați vindecați, eventual după autoizolare/carantinare, în paralel cu testele de detecție ale ARN viral, testare care ar completa profilul epidemiologic, detectând seroconversia în paralel cu clearence-ul viral. Toate cazurile aflate în investigare și cazurile confirmate trebuie raportate în conformitate cu reglementările stabilite de autoritățile locale de sănătate și de centrul național de supraveghere.

Testarea anticorpilor este crucială pentru a ajuta la identificarea pacienților care au suportat infecția cu Coronavirus și au dezvoltat imunitate, deoarece acest lucru le va permite să se întoarcă la muncă. În particular pentru lucrătorii medicali care au fost direct sau indirect implicați în tratamentul pacienților cu COVID-19, dar și cazurile asimptomatice, pot fi determinate cu ajutorul acestui test de laborator.  

Valori de referință și interpretarea rezultatelor – rezultatele sunt exprimate sub forma unui index.

< 0,9 - negativ
> 3,0 - pozitiv

Un rezultat IgG pozitiv indică cel mai probabil o expunere anterioară față de infecția SARS-COV-2, însă nu exclude posibilitatea unei infecții active. În funcție de simptomatologia pacientului se recomandă testarea RT-PCR în vederea identificarii virusului.

Obținerea unui rezultat negativ indică absența expunerii anterioare la SARS-COV-2 și deci sensibilitatea față de infecție. Pacienții suspectați de COVID-19 cu rezultat negativ la serologie trebuie testați și prin metoda RT-PCR.

• Metodă:

  Imunoenzimatică/ ELISA

• Material:

  Sânge

Colesterolul este o substanță (un steroid) care este esențial pentru viață. Acesta formează membranele celulelor în toate organele și țesuturile din organism. Este folosit de organism pentru a sintetiza hormoni care sunt esențiali pentru dezvoltare, creștere și reproducere. De asemenea, formează acizi biliari care sunt necesari pentru a absorbi substanțele nutritive din alimente.

Testul măsoară colesterolul total care este transportat în sânge de lipoproteine.

O cantitate mică de colesterol circulă în sânge în particule complexe, numite lipoproteine. Fiecare particulă conține o combinație de molecule de proteine, colesterol, trigliceride și fosfolipide, iar particulele sunt clasificate prin densitatea lor în lipoproteine cu densitate mare (HDL), lipoproteine cu densitate scăzută (LDL) și lipoproteine cu densitate foarte scăzută (VLDL). Particulele HDL-C, uneori numite colesterol „bun”, transportă excesul de colesterol pentru eliminare și particule LDL-C sau colesterolul „rău”, depun colesterolul în țesuturi și organe.

Organismul produce colesterolul necesar pentru a funcționa corect, iar o parte din colesterol este luat din dietă. Dacă un individ are o predispoziție genetică la niveluri ridicate de colesterol sau mănâncă prea mult alimente bogate în grăsimi saturate și grăsimi trans nesaturate, atunci nivelul colesterolului din sângele său poate crește și avea un impact negativ asupra sănătății. Colesterolul suplimentar din sânge este depozitat în plăci de aterom pe pereții vaselor de sânge, ducând la întărirea arterelor (ateroscleroză) și risc crescut de numeroase probleme de sănătate, inclusiv boli de inimă și accident vascular cerebral.

Testul pentru colesterolul total este folosit singur sau ca parte a unui profil lipidic pentru a ajuta la evaluarea riscului unui individ de a dezvolta boli de inimă și pentru a ajuta la stabilirea tratamentului necesar în cazul unui risc limitat sau mare.

Indicatii

Adulți:

• Test de screening pentru toți adulții care nu au factori de risc pentru boala cardiacă, cel puțin o dată până la 4 ani. Se face împreună cu un examen fizic de rutină.
• La intervale mai mici de timp (adesea de mai multe ori pe an), atunci când o persoană are unul sau mai mulți factori de risc pentru boala cardiacă. Factorii de risc majori includ:

1. Fumatul
2. Indivizi supraponderali sau obezi
3. Dietă nesănătoasă
4. Exercițiu fizic deficitar
5. Vârsta ( bărbați   45 ani sau femei    55 ani )
6. Hipertensiune arteriala ( HTA ) sau administrare de medicamente pentru tensiune arterial ridicată
7. Antecedente familiale de boli cardiace la vârste tinere
8. Boli cardiace preexistente sau care au suferit deja un atac de cord
9. Diabet zaharat

Tineri

Screening-ul pentru colesterol ridicat, ca parte a profilului lipidic, este recomandat copiilor și adulților tineri. Testarea ar trebui făcută odată între 9 și 11 ani, apoi între 17 și 21 de ani. Unii din factorii de risc sunt asemănători cu cei de la adulți și includ un istoric familial de boli de inimă sau de probleme de sănătate, cum ar fi diabetul, HTA sau supraponderalitatea. Atunci când indicele de masă corporală IMC la tineri este peste percentila admisă normală, este recomandată testarea colesterolului.

Interpretari

În general, nivelurile normale ale lipidelor contribuie la menținerea inimii sănătoase și la scăderea riscului de atac de cord sau accident vascular cerebral. Medicul va lua în considerare toate datele pentru a determina riscul general al unei boli cardiace și dacă este necesar tratament.

• Un colesterol sub limita superioară normală este considerat de dorit și reflectă un risc scăzut de boli cardiace.
• Un colesterol ușor crescut este considerat ca reflectând un risc moderat.
• Un colesterol mult crescut este considerat un risc ridicat.
• Colesterolul este, de obicei ridicat în timpul sarcinii. Femeile ar trebui să aștepte cel puțin 6 săptămâni după naștere pentru a retesta colesterolul.
• Unele medicamente despre care se știe că cresc nivelul colesterolului includ steroizii anabolizanți, beta-blocante, epinefrină, contraceptive orale și vitamina D.

• Metodă:Colorimetrică
• Material:Ser sanguin

Principalul rol al LDL colesterolului în metabolismul lipidic este de a prelua şi transporta colesterolul de la ficat la ţesuturile periferice. LDL colesterolul joacă un rol cheie în patogeneza aterosclerozei şi a bolii coronariene. O creştere a LDL colesterolului se asociază cu un risc crescut de boală coronariană, chiar și în cazul în care nivelul colesterolului total se situează în limite normale.

• Metodă:Spectrofotometrică, cinetică
• Material:Ser sanguin

Principalul rol al HDL colesterolului în metabolismul lipidic este de a prelua şi transporta colesterolul de la țesuturile periferice (inclusiv endoteliul vascular) la ficat, cu rol protector faţă de bolile cardiace. Un nivel scăzut de HDL colesterol este asociat cu un risc crescut de boală coronariană, determinarea HDL colesterolului fiind un instrument util în identificarea pacienţilor cu risc crescut de boală coronariană.

• Metodă:Spectrofotometrică, cinetică
• Material:Ser sanguin

  Glucoza este principala formă sub care sunt absorbiţi, utilizaţi, dar şi depozitați carbohidrații în organismele vii. Celulele organismului utilizează glucoza în scop energetic, cu formarea de ATP (adenozin trifosfat). Diabetul zaharat cuprinde un grup de tulburări metabolice caracterizate printr-un nivel crescut al glucozei sanguine, secundar unui deficit calitativ/cantitativ de insulină. Principalele simptome sunt letargia (datorită hiperglicemiei marcate), poliuria, polidipsia, scăderea în greutate, miopia şi susceptibilitatea crescută față de anumite infecţii. Testul pentru glucoză poate fi utilizat pentru: Screeningul hiperglicemiei (valori ridicate ale glucozei în sânge) cât şi al hipoglicemie (valori scăzute); Pentru a ajuta la diagnosticarea diabetului; Pentru a urmări nivelurile glucozei la persoanele cu diabet zaharat.

• Metodă:Spectrofotometrie
• Material:Ser sanguin

Testul GGT este efectuat pentru a depistarea unor boli ale ficatului sau ale canalelor biliare. GGT – gama-glutamiltranspeptidaza catalizeaza transferul grupului γ–glutamil de la peptide ca glutationul (GSH) catre alti aminoacizi. GGT este cel mai sensibil indicator pentru depistarea alcoolismului, fiind enzima a carei crestere depaseste celelalte enzime hepatice dozate in mod curent. Dozarea GGT este de asemenea utila pentru diagnosticul unei hepatopatii in prezenta unei afectiuni osoase, a sarcinii sau in perioada copilariei (conditii in care valorile fosfatazei alcaline cresc, in timp ce GGT ramane la valori normale).

• Metodă:Spectrofotometrică.
• Material:Ser sanguin

CK-MB este fracţiunea miocardică a creatinkinazei asociată cu infarctul miocardic. Este utilă pentru a estima mărimea zonei de necroză. CK-MB începe să crească la 4-6 ore de la debutul infarctului, atingând un maximum la 15-20 ore după cum urmează: în IMA non-Q, cu ocluzie incompletă, valoarea maximă a CK-MB se înregistrează la 15 ore de la debut. Diagnosticul de infarct miocardic nu trebuie să se bazeze numai pe determinarea CK-MB; trebuie să fie susţinut de date clinice şi de alte investigaţii de laborator.

• Metodă:Spectrofotometrică, cinetică
• Material:Ser sanguin

Aspartat aminotransferaza (AST) - o enzimă care este prezentă în toate celulele corpului, dar mai ales în celulele inimii și a ficatului și într-o mai mică măsură, în rinichi și mușchi. În mod normal, activitatea AST în sânge este foarte scăzută. Dacă ficatul sau țesutul muscular sunt deteriorate, acesta este eliberat în sânge. Astfel, AST este un indicator al afectării hepatice. Cel mai adesea, AST este prescris pentru a verifica dacă ficatul este deteriorat din cauza hepatitei, a medicamentelor toxice, a cirozei. Cu toate acestea, AST nu reflectă întotdeauna numai leziuni ale ficatului, activitatea acestei enzime poate fi crescută și în boli ale altor organe, în special în infarctul miocardic. Test folosit pentru identificarea inflamatiei, leziunilor sau necroza tesutului hepatic. In boala hepatica, reprezinta un indicator al afectarii hepatocelulare de orice cauza. De asemenea, testul este utilizat pentru a monitoriza functia hepatica la pacientii care iau medicamente potential hepatotoxice.

• Metodă:Spectrofotometrică, cinetică
• Material:Ser sanguin

Glutamat piruvat transaminaza (TGP), cunoscută şi sub denumirea de alanin aminotransferază (ALAT), este o enzimă implicată în metabolismul aminoacizilor. .Alanin aminotransferaza (ALT) este o enzimă care se găseşte mai ales în celulele din ficat şi rinichi; în cantităţi mult mai mici se găseşte, de asemenea, în inima şi muşchi. Acest test se foloseste pentru a monitoriza apariţia leziunilor hepatice şi/sau pentru a ajuta la diagnosticarea bolii de ficat.

• Metodă:Spectrofotometrică, cinetică
• Material:Ser sanguin

Testul pentru feritină se efectuează pentru a măsura cantitatea de fier stocată de către organism, pentru a-l utiliza la nevoie. Acest test este efectuat, de obicei, împreună cu cel pentru masurarea fierului şi TIBC, pentru a identifica prezenţa şi severitatea deficienţei sau excesului de fier din organism. Feritina este o macromoleculă alcătuită dintr-un înveliş proteic (apoferitina) şi un miez conţinând în medie aproximativ 2500 de ioni de fier (Fe3+) (feritina din ficat şi splină). Determinarea feritinei este o metodă potrivită pentru aprecierea metabolismului fierului. Nivelul de feritină este în general proporțional cu depozitele de fier ale organismului, fiind utilă în diagnosticul deficienței de fier. Determinarea feritinei, alături de fierul seric, saturația transferinei, capacitatea totală de legare a fierului și hemoleucogramă, este utilă în diagnosticul diferențial al anemiilor. Astfel, feritina este scăzută în anemia feriprivă, respectiv normală/crescută în anemia din bolile cronice/ talasemii.

• Metodă:Imunoturbidimetrie
• Material:Ser sanguin

Creatinina serică este produsul metabolic al creatinei şi fosfocreatinei, ambele prezente aproape în exclusivitate în muşchi. De aceea, nivelul creatininei este corelat cu masă musculară, care la rândul ei este influenţată de sex, vârstă şi alimentaţie. Creatinina este eliminată din sânge prin filtrare glomerulară. Un nivel normal al creatininei nu implică în mod necesar o funcţie renală normală, în timp ce un nivel crescut indică, de obicei, afectarea funcţiei renale. Totuşi, modificarea concentraţiei creatininei serice se poate produce şi independent de funcţia renală (ex. modificarea masei musculare). Testul pentru creatinină în sânge - prin acest test poate fi monitorizată activitatea rinichilor și buna funcționare a acestora. Un nivel mai mare de creatinină în sânge poate indica faptul că rinichii nu mai au capacitatea de a funcționa în parametrii normali.

• Metodă:Cinetică
• Material:Ser sanguin

Ureea este produsul principal al defalcării proteinelor. Este forma chimică în care azotul inutil este îndepărtat din urină. Acumularea de uree și de alți compuși care conțin azot în sânge ca urmare a insuficienței renale conduce la uremie. Insuficiența renală se manifestă atunci când un glomerul se pierde în capacitatea de a filtra metaboliții sanguini prin el însuși. Acest lucru se poate întâmpla brusc (insuficiență renală acută) ca răspuns la boală, administrarea de medicamente, otrăvuri, daune. Uneori aceasta este o consecință a bolilor cronice de rinichi (pielonefrită, glomerulonefrită, amiloidoză, tumori renale etc.) și alte organe (diabet, hipertensiune, etc.). Analiza pentru uree este de obicei prescrisă în combinație cu un test pentru nivelul de creatinină din sânge. Analiza pentru uree este de obicei prescrisă în combinație cu un test pentru nivelul de creatinină din sânge.

• Metodă:Cinetică
• Material:Ser sanguin

Acest test este parte a investigaţiilor medicale efectuate în cazul unei posibile tulburări de sângerare sau a unui episod trombotic, în special pentru a evalua nivelul şi funcţia fibrinogenului; uneori este folosit pentru a ajuta la evaluarea riscului de apariţie a maldiilor cardiovasculare.

• Metodă:Coagulometrica
• Material:Plasma

Testul D-dimeri este recomandat, împreună cu alte teste de laborator şi investigaţii imagistice, pentru a elimina suspiciunea că în organism există cheaguri de sânge inadecvate (trombi). Câteva dintre afecţiunile a căror existenţă poate fi eliminată în baza acestui test, sunt: Tromboza venoasă profundă (TVP); Embolismul pulmmonar (EP); Atacul cerebral.

• Metodă:Chemiluminiscență amplificată enzimatic, CLIA
• Material:Sânge

Hemoleucograma (analiza generală a sângelui) este una dintre cele mai importante și solicitate teste de laborator, care oferă o informație generală despre starea de sănătate, iar schimbările în valorile de referință vorbesc despre prezența/absență și evoluția anumitor afecțiuni. Analiza generală a sângelui – are rol important atît în cazul diagnosticului patologiilor hematologice, infecțioase, inflamatorii, dereglărilor unor sisteme de organe, cît și în cazul aprecierii și monitorizării corecte ale tratamentului indicat. Un raport de rezultate conține date privind următorii indici:

•     Hemoglobină
•     Hematocritul
•     Cantitatea eritrocitelor
•     Volumul corpuscular mediu eritrocitului
•     Hemoglobină corpusculară medie
•     Concentrația medie a hemoglobinei corpuscular
•     Lățimea de distribuție a eritrocitelor după volum, devierea standart
•     Lățimea de distribuție a eritrocitelor după volum, coeficient de variație
•     Cantitatea leucocitelor
•     Cantitatea neutrofilelor
•     Conținutul procentual a neutrofilelor
•     Cantitatea limfocitelor
•     Conținutul procentual a limfocitelor
•     Cantitatea monocitelor
•     Conținutul procentual a monocitelor
•     Cantitatea bazofilelor
•     Conținutul procentual a bazofilelor
•     Cantitatea eozinofilelor
•     Conținutul procentual a eozinofilelor
•     Cantitatea trombocitelor
•     Volumul mediu a trombocitelor

• Metodă:Flow-citometrie fluorescentă/ focusare hidrodinamică/ Colorimetrie (SLS-Hb).
• Material:Sânge

Acest test este utilizat pentru următoarele condiții:

• Monitorizarea terapiei îndelungate cu anticoagulante orale (cumarine și indandion)
• Evaluarea funcției hepatice (tulburarea sintezei factorilor complexului protrombinic)
• Depistarea tulburărilor de coagulare (screeningul factorilor căii extrinsece (I, II, V, VII, IX) și celei totale (fibrina))

• Metodă:
  Coagulometrica
• Material:Plasma

• Metodă:Imunocromatografică, microscopică
• Material:O probă de urină spontană