Testul GGT este efectuat pentru a depistarea unor boli ale ficatului sau ale canalelor biliare. GGT – gama-glutamiltranspeptidaza catalizeaza transferul grupului γ–glutamil de la peptide ca glutationul (GSH) catre alti aminoacizi. GGT este cel mai sensibil indicator pentru depistarea alcoolismului, fiind enzima a carei crestere depaseste celelalte enzime hepatice dozate in mod curent. Dozarea GGT este de asemenea utila pentru diagnosticul unei hepatopatii in prezenta unei afectiuni osoase, a sarcinii sau in perioada copilariei (conditii in care valorile fosfatazei alcaline cresc, in timp ce GGT ramane la valori normale).

• Metodă:Spectrofotometrică.
• Material:Ser sanguin

Determinarea fosfatazei alcaline este de obicei folosită pentru diagnosticul diferențial al bolilor hepatice. Altă arie de utilizări clinice include afecțiunile osoase, fiind la ora actuală singură enzimă cu importanță practică pentru patologia țesutului osos, și în hiperparatiroidism. Deși se poate face o evaluare rezonabilă în privința originii hepatice sau non-hepatice a creșterii fosfatazei alcaline utilizând doar date clinice, există și metode biochimice ce pot face diferențierea între izoenzime. În tumorile de diverse etiologii fosfătază alcalină are valoare de marker tumoral (depistarea metastazelor hepatice sau osoase).

• Metodă:Spectrofotometrică, cinetică
• Material:Ser sanguin

Testul determină colinesteraza serică (pseudocolinesteraza) şi este util în diagnosticul afecţiunilor hepatice (hepatite, ciroză, afecţiuni malignemetastazate), a sensibilităţii la administrarea de succinilcolină şi mivacurium şi pentru monitorizarea expunerii la insecticide organofosforice. De obicei, în hepatita cronică sau icterul obstructiv, nivelul colinesterazei este normal. Insecticidele organofosforice inhibă colinesteraza şi determină o scădere a nivelului acesteia.

• Metodă:Spectrofotometrică
• Material:Ser sanguin

Aspartat aminotransferaza (AST) - o enzimă care este prezentă în toate celulele corpului, dar mai ales în celulele inimii și a ficatului și într-o mai mică măsură, în rinichi și mușchi. În mod normal, activitatea AST în sânge este foarte scăzută. Dacă ficatul sau țesutul muscular sunt deteriorate, acesta este eliberat în sânge. Astfel, AST este un indicator al afectării hepatice. Cel mai adesea, AST este prescris pentru a verifica dacă ficatul este deteriorat din cauza hepatitei, a medicamentelor toxice, a cirozei. Cu toate acestea, AST nu reflectă întotdeauna numai leziuni ale ficatului, activitatea acestei enzime poate fi crescută și în boli ale altor organe, în special în infarctul miocardic. Test folosit pentru identificarea inflamatiei, leziunilor sau necroza tesutului hepatic. In boala hepatica, reprezinta un indicator al afectarii hepatocelulare de orice cauza. De asemenea, testul este utilizat pentru a monitoriza functia hepatica la pacientii care iau medicamente potential hepatotoxice.

• Metodă:Spectrofotometrică, cinetică
• Material:Ser sanguin

Glutamat piruvat transaminaza (TGP), cunoscută şi sub denumirea de alanin aminotransferază (ALAT), este o enzimă implicată în metabolismul aminoacizilor. .Alanin aminotransferaza (ALT) este o enzimă care se găseşte mai ales în celulele din ficat şi rinichi; în cantităţi mult mai mici se găseşte, de asemenea, în inima şi muşchi. Acest test se foloseste pentru a monitoriza apariţia leziunilor hepatice şi/sau pentru a ajuta la diagnosticarea bolii de ficat.

• Metodă:Spectrofotometrică, cinetică
• Material:Ser sanguin

Metabolismul bilirubinei începe odată cu degradarea eritrocitelor îmbătrânite la nivelul sistemului reticuloendotelial (în principal, în splină). Hemoglobina este eliberată din eritrocite şi degradată la hem şi globină. Hem-ul este apoi catabolizat, cu formarea biliverdinei, care este apoi transformată în bilirubină. Un nivel înalt al bilirubinei serice se asociază cu apariţia icterului (coloraţia galbenă a tegumentelor şi mucoaselor). Icterul este rezultatul afectării metabolismului normal sau a excreţiei bilirubinei: producţie crescută de bilirubină (ex. hemoliza , eritropoieza ineficientă), excreţie scăzută a bilirubinei (ex.hepatită, obstrucţie), metabolism anormal al bilirubinei (ex. tulburări ereditare, icter neonatal).

• Metodă:Spectrofotometrică, cinetică
• Material:Ser sanguin

Metabolismul bilirubinei începe odată cu degradarea eritrocitelor îmbătrânite la nivelul sistemului reticuloendotelial (în principal, în splină). Hemoglobina este eliberată din eritrocite şi degradată la hem şi globină. Hem-ul este apoi catabolizat, cu formarea biliverdinei, care este apoi transformată în bilirubină. Această formă de bilirubină este bilirubina indirectă (neconjugată). La nivel hepatic, bilirubina indirectă este conjugată la bilirubina directă. Bilirubina conjugată este apoi excretată, prin intermediul bilei, în intestin. Icterul fiziologic al nou-născutului se caracterizează prin hiperbilirubinemie indirectă, care apare la 2-4 zile de la naştere, datorită absenţei glucuroniltransferazei hepatice, enzima necesară conjugării bilirubinei. Spre deosebire de bilirubina indirectă, bilirubina directă se elimină în urină, prezenţa bilirubinuriei fiind un indicator al creşterii serice a bilirubinei conjugate.

• Metodă:Spectrofotometrică, cinetică
• Material:Ser sanguin

Acest test ca scop  măsurare a concentrației proteinei totale (albumine + globuline) în partea lichidă a sângelui, ale căror rezultate caracterizează schimbul de proteine în organism. Rezultatele analizei proteinei totale din serul de sânge vă permit să evaluați starea de sănătate, raționalitatea alimentației și funcția organelor interne asupra eficienței activității lor în ceea ce privește menținerea metabolismului proteic normal. Dacă este detectată o abatere de la normă, este necesară o examinare suplimentară pentru a clarifica cauza acesteia.

• Metodă:Spectrofotometrică, cinetică
• Material:Ser sanguin