Aproximativ 90 % din ureea produsă în ficat este eliminată prin urină, fără alte transformări şi reprezintă o rută majoră pentru excreţia azotului.

Nivelul ureei depinde de alimentaţie (dietă bogată în proteine), rata catabolismului şi funcţia hepatică. O parte din ureea filtrată glomerular se reabsoarbe pasiv la nivelul tubilor uriniferi, de aceea excreţia urinară depinde atât de rata de filtrare glomerulară, cât şi de reabsorbţia tubulară.

Semnificație clinică

• Factorii care au tendinţa de a creşte excreţia ureei includ : creşterea ratei de filtrare glomerulară, dieta bogată în proteine, stări asociate cu catabolism proteic crescut.
• Factorii care reduc excreţia de uree includ: dietă săracă în proteine, stări asociate cu debit urinar scăzut (ex. deshidratare).
• Excreţia de uree este un marker util al metabolismului proteic.

Indicații

• Evaluarea funcţiei renale şi a balanţei azotate.