Agenții etiologici a infecțiilor, uniți prin termenul "ureaplasmoză", sunt bacterii, al căror habitat sunt mucoasele organelor genitale și ale tractului urinar. Acestea sunt cele mai mici dintre microorganisme care nu au perete celular și prin proprietățile lor biologice ocupă o nișă intermediară între bacterii și viruși, fiind, de fapt, paraziți ai membranei. Bacteriile descrise mai sus, care colonizează membranele mucoase ale tractului urogenital aparțin genului Ureaplasma și se împarte în două tipuri - Ureaplasma parvum și Ureaplasma urealyticum.

            Ureaplasma este o subspecie de ureaplasme - microorganisme oportuniste care pot parazita membrana spermatozoidului și epiteliul membranei mucoase a organelor urogenitale. Ureaplasmele sunt transmise în principal prin contact sexual, de la o mamă la făt în timpul sarcinii sau al nașterii. Sursa de infecție este omul cu infecție sau un purtător asimptomatic al Ureaplasma parvum (ureaplasma parvum). După infecție, dezvoltarea infecției nu are loc în toate cazurile. Este facilitat de diverse imunodeficiențe, încălcarea factorilor de imunitate locală, inclusiv disbioza vaginală la femei sau prostatită cronică la bărbați, infecții concomitente (chlamydia, gonoree, vaginoză bacteriană etc.). Perioada de incubație este de 2-5 săptămâni. Simptomele infecției cu ureaplasma pot fi ușoare sau chiar absente (tipice pentru femei). La bărbați, ureaplasma parvum poate provoca inflamația uretrei (uretrită non-gonococică), vezicii urinare (cistită), prostatei (prostatită), leziuni ale testiculelor (orhită), poate afecta calitatea spermei (mobilitate scăzută și număr de spermatozoizi - care amenință infertilitatea) ), precum și artrita reactivă și urolitiaza. La femei, ureaplasma parvum poate provoca inflamații ale vaginului (vaginită), colului uterin (cervicită), inflamația uterului (endometrită), care poate duce la sarcină ectopică sau infertilitate. În plus, ureaplasma parvum la femeile însărcinate poate provoca avorturi, inflamații ale membranelor, nașterea copiilor subponderali, precum și dezvoltarea bolilor bronhopulmonare (pneumonie, displazie), bacteremie și meningită la nou-născuți.

            Ureaplasma este considerată ca o cauză a bolilor inflamatorii ale sistemului urogenital, dacă nu sunt detectate alte microorganisme patogene care pot provoca aceste afecțiuni. Diferențierea ureaplasmei parvum de un alt tip de ureaplasma - U. urealyticum - este posibilă numai folosind metodele de biologie moleculară - reacția în lanț a polimerazei. Determinarea tipului de ureaplasma este importantă atunci când se alege strategia de tratament optimă pentru pacient.

            Când este indicată această investigație?

• Dacă se suspectează o infecție cu ureaplasmă sau ureaplasmoză, inclusiv după actul sexual neprotejat, apar simptome de inflamație a sistemului urogenital.
• Când se planifică o sarcină (pentru ambii soți).
• În caz de infertilitate sau avort spontan.
• Ân cazurile de sarcina ectopică.
• Dacă este necesară evaluare eficacității terapiei cu antibiotice (1 lună după tratament).

Pentru recoltarea materialului biologic de la femeile înărcinate, femeilor virgine se recomandă implicare medicului. Nu se recomandă băile vaginale cu utilizarea diferitor șamponuri sau geluri. Abținerea de la contactele sexuale cel puțin 48 de ore.

Timp de 2 săptămâni până a se petrece investigația, se interzice utilizarea antisepticelor locale, medicamentelor antibacteriene și antimicotice. Se interzice urinare cu cel puțin 3 ore înainte de procedura de recoltare a materialului biologic. Abținerea de la contactele sexuale cel puțin 48 de ore.