Alergia la puful de plopi este asemnătoare cu alte alergii, manifestându-se prin simptome precum: lăcrimarea ochilor, strănut, mâncărime la nivelul nasului sau a ochilor și secreţie nazală. Astfel după inhalarea pufului de plop, mucoasele vor fi iritate și vor duce la reacțiile menționate anterior. Spre deosebire de alţi alergeni precum polenul, mucegaiul sau unele alimente, puful de plop e greu de evitat, pentru că e, practic, peste tot. Chiar dacă nu ieșim din casă, el poate ajunge în casă pe geam. Evitarea ieșirilor în aer liber în intervalul 9-10 dimineața și purtarea unor măști de față care să ne acopere gura și nasul sunt metode eficiente de prevenire a alergiilor sezoniere. Evitarea este întotdeauna cel mai bun tratament pentru alergii. În unele cazuri, simptomele netratate pot duce la boli grave precum sinuzita, infecții ale urechilor sau astm bronșic.

Cuantificarea anticorpilor IgE specifici permite evaluarea relației dintre nivelurile de anticorpi și manifestările clinice ale alergiei. Valorile scăzute ale acestui indicator indică o probabilitate scăzută a unei boli alergice, în timp ce un nivel ridicat are o corelație ridicată cu manifestările clinice ale bolii. Dacă sunt detectate niveluri ridicate de IgE specifice, este posibil să se prevadă dezvoltarea alergiilor în viitor și o manifestare mai vie a simptomelor sale. Cu toate acestea, concentrația de IgE în sânge este instabilă. Se schimbă odată cu dezvoltarea bolii, cu cantitatea dozei primite de alergeni, precum și în timpul tratamentului. Se recomandă repetarea studiului atunci când simptomele se schimbă și când tratamentul este monitorizat. Necesitatea reexaminării trebuie consultată cu medicul curant.