Cel mai frecvent tip de alergie este alergia la polen, care, de regulă, are un caracter sezonier și coincide cu perioadele de înflorire a plantelor. Apariția unei alergii la polenul de salcâm este direct legată de perioada înfloririi sale (mai - iunie). Alergia se manifestă prin lacrimare abundentă secretată din cavitatea nazală, mai rar prin manifestări cutanate, în cazuri severe prin atacuri de sufocare, urticarie, edem Quincke, dermatită polenică sezonieră cu mâncărime severă și diverse erupții cutanate.

Salcâmul este un copac înflorit aparținând familiei leguminoaselor. Există multe tipuri de salcâm care sunt folosite pentru decorarea grădinilor și a parcurilor. Salcâmul înflorește la sfârșitul primăverii - începutul verii. În acest moment, persoanele sensibilizate pot prezenta reacții alergice asociate cu ingestia alergenilor săi, care sunt în principal în polenul florilor. Principalele simptome ale alergiilor la polenul plantelor se caracterizează prin semne de conjunctivită alergică și rinită. Există umflături și roșeață a membranei mucoase a ochilor și a pleoapelor, lacrimare, strănut, mâncărime în nas. De asemenea, uneori există erupții cutanate, cum ar fi urticaria. Cu un grad ridicat de predispoziție, este posibil să se dezvolte un atac de astm bronșic cu tuse, dificultăți de respirație și chiar sufocare. Cele mai dificile situații sunt edemul lui Quincke și șocul anafilactic.

Identificarea alergenului de salcâm se efectuează folosind metode moderne de diagnosticare de laborator. Când polenul de salcâm, care este un antigen, este inhalat, organismul produce anticorpi specifici - Ig clasa E, care se atașează la mastocite care conțin substanțe biologic active. Când alergenul reintră, acesta se leagă de anticorpii IgE și activează eliberarea acestor substanțe și efectul acestora asupra țesuturilor și organelor, ducând la apariția simptomelor alergice. Cu cât concentrația de IgE este mai mare, cu atât simptomele bolii sunt mai pronunțate. Trebuie remarcat faptul că polenul de salcâm poate reacționa încrucișat cu alergenii de polen de la alte leguminoase, și anume mazărea, diferite tipuri de fasole, lupin, lucernă etc.

Cuantificarea anticorpilor IgE specifici permite evaluarea relației dintre nivelurile de anticorpi și manifestările clinice ale alergiei. Valorile scăzute ale acestui indicator indică o probabilitate scăzută a unei boli alergice, în timp ce un nivel ridicat are o corelație ridicată cu manifestările clinice ale bolii. Dacă sunt detectate niveluri ridicate de IgE specifice, este posibil să se prevadă dezvoltarea alergiilor în viitor și o manifestare mai vie a simptomelor sale. Cu toate acestea, concentrația de IgE în sânge este instabilă. Se schimbă odată cu dezvoltarea bolii, cu cantitatea dozei primite de alergeni, precum și în timpul tratamentului. Se recomandă repetarea studiului atunci când simptomele se schimbă și când tratamentul este monitorizat. Necesitatea reexaminării trebuie consultată cu medicul curant. Scopul acestui test este de a determina posibile cauze ale manifestării bolilor alergice, în special de natură sezonieră (rinită alergică/ rinoconjuctivă, astm bronșic).

• Pentru a nu denatura rezultatele unor analize (glicemia, colesterolul sau trigliceridele), în ajun, evitați consumul unor alimente grase, dulciuri concentrate și alcool.

• Amânați colectarea analizei imediat după investigații paraclinice (renghen, TC, RMN) și proceduri fizioterapeutice. Acestea pot influența rezultatele testului.