Metabolismul folaţilor (4 polimorfisme)

800 leiTG09
     Ciclul folat reprezintă procesul de cascadă, controlat de fermenți, care, în calitate de cofermenți, au derivați ai acidului folic. Etapa crucială în acest proces este sinteza metioninei din homocisteină. 
Dereglarea ciclului folatic duce la acumularea homocisteinei în celule și la creșterea nivelului general al homocisteinei în plasmă. Homocisteina are un efect toxic exprimat, aterogen și trombofilic, ce condiționează riscul sporit de dezvoltare a unui șir de procese patologice:
-complicațiile sarcinii (insuficiență feto-placentară, dezlipirea prematură a placentei, situată în mod normal, gestoza tardivă),
-defectele dezvoltării fătului (dezvoltarea incompletă a tubului neural, anencefalia, deformarea scheletului facial),
-moartea fetală prenatală,
-ectopia cristalinului,
-osteoporoza, 
-cancerogeneza (adenomul colorectal, cancerul mamar și al ovarelor),
-intensificarea reacțiilor adverse în cazul chimioterapiei,
-bolile cardiovasculare (cardiopatia ischemică, infarctul miocardic, ateroscleroza, aterotromboza).
Analiza polimorfismelor în genele ciclului folatic permite determinarea predispoziției spre procesele patologice menționate și oferă posibilitatea de a lua măsuri în timp util prin indicarea terapiei de corecție.

Indicații pentru testarea genetică:
1. nivelul sporit de homocisteină în sânge (hiperhomocisteinemia),
2. avort spontan, moartea fătului în trimestrul al doilea și al treilea de sarcină,
3. nașterea copilului cu malformații izolate ale tubului neural, ale inimii sau ale tractului urogenital,
4. pregătirea planică a sarcinii,
5. prezența cardiopatiei ischemice, a hipertensiunii arteriale, aterosclerozei sau a aterotrombozei,
6. tromboembolia,
7. sindromul antifosfolipidic,
8. predispoziția familială sau ereditară spre bolile oncologice,
9. indicarea chimioterapiei,
10. indicarea contraceptivelor orale și a terapiei suplinitoare pe bază de hormoni.
Remarcă:
  • Evidență la terapeut sau ginecolog-obstetrician pentru planificarea sarcinei sau sarcină în derulare;
  • Investigații ale sistemului de Hemostază;
  • Verificarea nivelului de Homocisteina, acidului Folic, vitaminei B12, cît și analiza generală de sânge;
  • USG – fătului și/sau a vaselor fetoplacentare pe fon de sarcină (dopplerografia).
  • Regimul alimentar;
  • Modul personal de viață;
  • Prezența unor patologii de fon (dilatarea varicoasă a venelor, ateroscleroza), etc.;
  • Factori ai mediului înconjurător;
  • Alți factori genetici.
Citește mai mult

PCR RT/ reacția de polimerizare în lanț în timp-real.

Reacţia PCR (Polymerase Chain Reaction = Reacţie de Polimerizare în Lanţ) este o metodă de amplificare enzimatică in vitro a unei anumite secvenţe de ADN.

Sânge

DTlite Real-Time DNA-Technology

Pregatirea

Pregătirea

  • Nu necesită pregătire specială.

Alte indicații

  • Prelevarea sângelui se achită suplimentar.

Result

Rezultatul

Laboratorul medical Invitro Diagnostics oferă unul din cele mai detaliate Rapoarte de analize medicale din Republica Moldova. Raportul de analize medicale oferit conține mulți indici și parametri, valori de referință și variabile în dependență de profilul pacientului (vârstă, sex, unități de măsură, metoda utilizată și alte informații medicale specifice).

Pentru interpretarea rezultatelor analizelor, pacientul trebuie să apeleze obligatoriu la medicul curant care-i cunoaște antecedentele, rezultatele fiind doar o etapă în stabilirea diagnosticului.


Echipament utilizat

Echipament utilizat

DTlite Real-Time DNA-Technology
Amplificator automat. Oferă amplificare optimă și controlabilă în timp real

EquipmentMetoda - PCR RT/ reacția de polimerizare în lanț în timp-real.
EquipmentAmplificator într-o versiune compactă cu detecție în timp real DT-Lite produs de compania "DNK-Technology" este un sistem universal, modern, de înaltă tehnologie.
EquipmentPentru toate rezultatele, este disponibilă și o stare de procesare, care poate fi validată, tipărită sau transferată în LIS (sistemul de informații de laborator).

Analize conexe recomandate

Pentru a primi o imagine mai completă referitor la starea de sănătate a pacienților adesea medicii au nevoie să investigheze valorile mai multor parametri și inclusiv relațiile dintre ei, de aceea Invitro Diagnostics recomandă efectuarea următoarelor analize conexe.

HE081 zi300 lei

Anticoagulanţii lupici sunt autoanticorpi împotriva fosfolipidelor încărcate negativ sau a complexelor de fosfolipide (fie cu beta 2-glicoproteină 1, fie cu factori de coagulare, cum este protrombina).

Semnificație clinică

Pot sa apară:

  • în lupusul eritematos sistemic, dar şi în alte boli autoimune
  • ca răspuns la tratamentul unor infecţii (de exemplu, infecţii ale tractului respirator la copii)
  • la pacienţi aparent sănătoşi.

Anticoagulanţii lupici au fost asociaţi cu tromboza arterială şi venoasă şi cu pierderile de sarcină.

Prezenţa anticoagulanţilor lupici se asociază cu un aPTT prelungit.

Persoanele cu trombocitopenie şi deficienţă de factor II asociate cu prezenţa anticoagulanţilor lupici prezintă risc de sângerare.

CH031 zi460 lei

Homocisteina, un aminoacid care conţine o grupare thiol, se formează prin demetilarea intracelulară a metioninei. În plasmă, homocisteina se găseşte în principal legată de proteine, dar sunt prezente, de asemenea, şi forme libere, oxidate şi disulfidice4.

 

Nivelul homocisteinei plasmatice variază în funcţie de cele 2 căi de metabolizare ale acesteia. Prima ar fi trans-sulfurarea la cisteină, prin intermediul enzimei cistationin beta-sintetaza (CBS), enzima care necesită vitamina B6 drept cofactor. A doua cale ar fi remetilarea la metionină necesitând prezenţa unor enzime (metilentetrahidrofolat reductaza MTHFR şi metionin-sintetaza), care au co-substrat acidul folic şi co-enzima vitamina B12. Astfel, nivelul homocisteinei în sânge este invers proporţional cu nivelul plasmatic al folaţilor, vitaminei B12 şi piridoxal 5-fosfatului (vitamina B6) şi implicit cu aportul exogen al acestor vitamine3.

 

Hiperhomocisteinemia (un nivel plasmatic >12-15 μmol/L) apare în situaţiile în care este blocată una din cele 2 căi de metabolizare. Hiperhomocisteinemia severă care conduce la homocisteinurie este produsă de defecte genetice, cel mai frecvent fiind deficitul homozigot de CBS cu o incidenţă de 1 la 300.000 naşteri. Aceşti pacienţi prezintă retard mental, tromboembolism arterial şi dezvoltă ateroscleroză precoce. Acelaşi tip de manifestări este întâlnit şi în cazul deficitului homozigot de MTHFR. Deficitul heterozigot de CBS întâlnit la aproximativ 1% din populaţie este asociat cu o hiperhomocisteinemie moderată la fel ca şi deficitul heterozigot de MTHFR. La nivelul enzimei MTHFR mai este descrisă o mutaţie care generează o variantă enzimatică termolabilă. Pacienţii care sunt heterozigoţi pentru această mutaţie nu prezintă hiperhomocisteinemie sau un risc crescut de evenimente trombotice în timp ce homozigoţii pot dezvolta hiperhomocisteinemie7. Alte cauze de hiperhomocisteinemie sunt: deficitul de folaţi şi de vitamina B6, vârsta înaintată, hipotiroidism, lupus eritematos sistemic, afecţiuni renale cronice, medicamente: acid nicotinic, methotrexat, teofilina, L-dopa5;7.

 

Numeroasele studii efectuate au arătat că hiperhomocisteinemia se asociază cu următoarele:

-risc crescut de afecţiuni cardiovasculare – hiperhomocisteinemia constituie un factor de risc independent atât pentru femei (chiar şi înainte de menopauză) cât şi pentru bărbaţi;

-risc crescut de aparitie tromboze venoase;

-risc crescut de complicaţii ale sarcinii şi defecte de tub neural2.

O metaanaliză a 27 studii epidemiologice a indicat că o creştere cu 5 μmol/L a homocisteinemiei se asociază cu un risc de boală coronariană similar cu cel indus de o creştere cu 0.5 mmol/L  a nivelului de colesterol (un “odds ratio” de 1.6 la bărbaţi şi de 1.8 la femei)4.

Sunt multe teorii cu privire la mecanismul prin care hiperhomocisteinemia favorizează apariţia şi dezvoltarea aterosclerozei. Unii sugerează că este implicată gruparea sulfidril din molecula homocisteinei deoarece aceasta este uşor oxidabilă. Au fost elaborate teorii, care să justifice rolul patogenic al homocisteinei, precum favorizarea agregării plachetare, dezvoltarea leziunilor endoteliale, alterarea afinităţii pentru fibrină a lipidelor şi lipoproteinelor, alterări ale proliferării celulelor musculare netede şi creşterea producţiei de specii reactive de oxigen, conducând la creşterea stresului oxidativ.

 

A fost demonstrat că acidul folic îmbunătăţeşte funcţia endotelială la adulţii sănătoşi cu hiperhomocisteinemie. La pacienţii cu boală coronariană documentată, scăderea nivelului plasmatic al homocisteinei, prin suplimentarea aportului de acid folic (5 mg/zi) îmbunătăţeşte funcţia vaselor de rezistenţă. Se pare că scăderea nivelului homocisteinei este responsabilă de acest efect şi nu creşterea nivelului seric al folatului. O doză de acid folic mai mare sau egală cu 0,8 mg este necesară pentru o scădere optimă a nivelului de homocisteină.

 

Pacienţii cu insuficienţă renală preterminală, în dializă, sau primitorii unui transplant renal au un risc cardiovascular crescut, mediat în parte de creşterea nivelului homocisteinei. Strategiile de reducere a nivelului homocisteinei nu sunt însă foarte eficace, mai ales la pacienţii aflaţi sub dializă3.

 

Riscul de boală tromboembolică la pacienţii cu hiperhomocisteinemie a fost evidenţiat pentru prima oară în 1991. Multe studii au arătat că aceştia prezintă un risc de 2-4 ori mai mare de tromboză venoasă în comparaţie cu persoanele sănătoase. Riscul  este de 20 ori mai mare dacă la hiperhomocisteinemie se asociază statusul heterozigot pentru factorul V Leiden7. Administrarea de contraceptive orale la pacientele cu hiperhomocisteinemie se asociază cu un risc crescut de tromboză a venelor cerebrale1

 

Recent, nivelurile crescute de homocisteină şi  statusul homozigot pentru mutaţia C677T de la nivelul genei MTHFR (care generează o variantă enzimatică termolabilă ce este cu 20% mai puţin eficientă în metabolizarea homocisteinei) au fost asociate cu anumite complicaţii ale sarcinii ce includ anomalii cromozomiale, malformaţii congenitale, pierderi recurente de sarcină, afecţiuni ale placentei şi preeclampsie. Mai mult, pe lângă consecinţele asupra embrionului sau fătului în prima parte a sarcinii cei doi factori sunt implicaţi şi în fenomenele tromboembolice survenite tardiv în sarcină şi chiar în perioada post-partum6.

 

TG017 zile1 500 lei

Trombofilia (uneori hipercoagulabilitatea) este o anomalie a sistemului de hemostază, care crește riscul de tromboze (cheaguri de sânge în vasele de sânge). Astfel de anomalii pot fi identificate la 50% dintre persoanele care au un episod de tromboză (cum ar fi tromboza venoasă profundă la nivelul piciorului), care nu a fost provocată de alte cauze. O proporție semnificativă a populației are o anomalie detectabilă, însă majoritatea acestora dezvoltă numai tromboze în prezența unui factor de risc suplimentar.
      Trombofilia ereditară reprezintă un grup de afecțiuni moștenite care predispun purtătorii acestor mutații la tromboze. Deficiențele ereditare de proteină C, proteină S și antitrombină, care au funcția de anticoagulante endogene au fost descoperite în urmă cu câțiva ani, însă prevalența acestora, chiar și la pacienții cu tromboză familială, este redusă. Descoperirea recentă a două trombofilii relativ frecvente, rezistența la proteina C activată asociată cu o genă anormală a factorului V (factor V Leiden) și varianta 20210A a genei de protrombină au crescut substanțial probabilitatea identificării unui factor predispozant ereditar la pacienții cu tromboembolism. Nivelurile modest ridicate ale homocisteinei plasmatice, determinate în mare parte genetic, au fost, de asemenea, recent asociate cu un risc crescut de tromboembolism venos. O predispoziție la tromboză poate fi acum identificată într-o minoritate substanțială de pacienți cu tromboembolism venos și la majoritatea pacienților cu tromboză familială și există suficiente dovezi că mai multe defecte coexistente sunt prezente la persoanele cu cea mai mare tendință de tromboză.
     Panelul de gene include următoarele polimorfisme:
  • Gena F2/ protrombina (factorul II de coagulare), polimorfism 20210 G>A
  • Gena F5/ proaccelerina (factorul V de coagulare), polimorfism 1691 G>A / Arg506Gln
  • Gena F7/ proconvertina sau convertina (factorul VII de coagulare), polimorfism 10976 G>A / Arg353Gln
  • Gena F13A1/ fibrinaza (factorul XIII de coagulare), polimorfism 103 G>T / Val35Leu
  • Gena FGB/ fibrinogen (factorul I de coagulare), polimorfism -455 G>A
  • Gena ITGA2-α2/ integrina (receptor trombocitar către colagen), polimorfism 807 C>T / F224F
  • Gena ITGB3-β3/ integrina (receptor trombocitar al fibrinogenului), polimorfism 1565 T>C / L33P
  • Gena PAI-1/ serpina (antagonistul activatorului tisular al plasminogenului), polimorfism -675 5G>4G
            Analiza genetică evidențiază polimorfismele genelor factorilor de coagulare și ale componentelor sistemului de hemostază, care conduc la sinteza lor anormală sau la afectarea activității funcționale.
Acest lucru ne permite să evaluăm riscurile de dezvoltare a bolilor cardiovasculare și a complicațiilor obstetrico-ginecologice, tromboembolismul, tromboza venoasă și arterială. Screeningul pentru trăsăturile genetice la trombofilie ajută, în stadiile incipiente, la identificarea grupului de risc și la efectuarea de ajustări în managementul tratamentului pacienților.
          Acest test este indicat pacienților cu:
  • - cazuri de tromboembolism ereditar în familie;
  •  cazuri de tromboză în istoricul familiar:
  • tromboză singulară până la vârsta de 50 de ani;
  •  tromboză repetata;
  •  Un caz de tromboză la orice vârstă cu antecedente familiale;
  •  tromboza localizării neobișnuite (portal, mesenteric, vene cerebrale);
  •  Tromboze cu etiologie necunoscută după 50 de ani;
  • utilizarea contracepției hormonale sau a terapiei de substituție hormonală la femeile cu antecedente de tromboză, rude de gradul I de rudenie cu trombofilie ereditară diagnosticată sau cu antecedente familiale de complicații tromboembolice;
  • istoria obstetrical-ginicologică complicată;
  • femeile care planifică sarcină, având antecedente de tromboză, rude de grad I de relație cu trombofilia ereditară diagnosticată sau antecedente familiale de complicații tromboembolice;
  • Situații cu risc ridicat: intervenții chirurgicale masive, imobilizare prelungită, prevenirea complicațiilor trombotice la pacienții cu neoplasme maligne.