Hemocromatoza ereditară de tip I

600 leiTG30

Hemocromatoza este o maladie ereditară, polisistemică, care se transmite în mod autosomal recesiv, manifestată prin hiperabsorbția de fier din intestin. Hemocromatoza este una dintre cele mai frecvente boli genetice la populația Caucasiană. Apare la bărbați cu o frecvență de 24 de ori mai mare decât la femei. Investigația genetică vizează identificarea principalelor mutații ale genei HFE (C282Y, H63D, S65C), care este responsabilă pentru dezvoltarea hemocromatozei ereditare tip 1. 85-90% dintre persoanele cu mutație homozigotăC282Y din gena HFE au manifestări fenotipice și doar 10% dintre aceste persoane au manifestări clinice ale hemocromatozei cu leziuni ale organelor țintă.

Există mai multe tipuri de hemocromatoză. Tipul 1, numit și hemocromatoză clasică  este cea mai comună formă de hemocromatoză, care necesită diagnostic molecular-genetic. Reglarea aportului de fier se realizează prin interacțiunea receptorului transferinei (TfR1) cu produsul normal al genei HFE, care inhibă transferul complexului transferină-fier prin membrana celulară, iar fierul sub formă de feritină se acumulează în enterocit. Produsul HFEdefect nu poate modula expresia hepcidinei (hormon peptidic cu rol reglator negativ asupra fierului plasmatic, având ca efect scăderea eliberării fierului din enterocit și din celulele sistemului reticulo-endotelial), care reglează în mod normal metabolismul fierului și absorbția intestinală a fierului. Cea mai frecventă mutație C282Y (întâlnită la 87-90% dintre pacienți) este înlocuirea tirozinei cu cisteina în aminoacidul 282. Aceasta duce la incapacitatea proteinei de a interacționa cu TfR1, ca urmare se formează un semnal fals cu privire la un conținut scăzut de fier în organism și absorbția sa este îmbunătățită. Aceasta are ca urmare dereglarea absorbției și distribuției fierului în organism și la acumularea excesivă a acestuia în celule. Dacă fierul suplimentar nu este îndepărtat, aceste organe își pierd parțial din funcția fiziologică. Hemocromatoza netratată poate fi fatală.

Simptomele bolii sunt cauzate de depunerea acestui exces de fier în mai multe țesuturi și  organe ale corpului. Corpul uman nu poate elimina excesul de fierul, în timp, acest surplus se acumulează în organele majore, cum ar fi inima, ficatul, pancreasul, articulațiile și hipofiza. Cel mai frecvent, excesul de fier din ficat provoacă ciroză, care se poate dezvolta treptat în cancer hepatic. Depunerile de fier în pancreas pot avea ca consecință diabetul zaharat. În mod similar, depozitele de fier în exces pot provoca cardiomiopatie, pigmentarea pielii și artrite. Fierul este un nutrient esențial găsit în multe alimente, are un rol foarte important în transportul oxigenului (în hemoglobină) către toate celulele corpului uman. În mod normal, oamenii absorb aproximativ 8-10% din fierul din alimentele pe care le consumă. Persoanele cu hemocromatoză pot absorbi de patru ori mai mult fier decât în mod normal.

Debutul bolii are loc de obicei la vârsta de 40-60 de ani și este însoțit de simptome clinice nespecifice și de obicei absente în stadiile incipiente. Dacă simptomele sunt prezente, acestea pot include slăbiciune generală, letargie, artralgie și impotență. Manifestările ulterioare includ artralgii, osteoporoză, ciroză hepatică, cancer hepatocelular, cardiomiopatie, aritmii, diabet zaharat și hipogonadism. Stadiul latent (pre-cirotic) al bolii poate fi detectat mult mai devreme. Boala este diagnosticată la bărbați de 5-10 ori mai des decât la femei. În stadiul inițial al bolii, de regulă, nu există simptome clinice caracteristice, iar indicatorii de laborator ai metabolismului fierului (determinarea nivelului de feritină serică etc.) servesc drept criterii de diagnostic. Dacă boala nu este detectată într-un stadiu incipient, atunci acumularea suplimentară de fier duce la formarea unui stadiu avansat al bolii cu apariția cirozei hepatice, o modificare specifică a culorii pielii („pielea de bronz”) și insuficiență poliorganică. Diabetul zaharat se dezvoltă la aproximativ 65% dintre pacienți, artropatia - la 25-50%, bolile de inimă (inclusiv insuficiența cardiacă congestivă) - la 15%. Aproape 30% dintre pacienți dezvoltă cancer hepatic, care este cea mai frecventă cauză de deces.

Diagnosticul hemocromatozei se bazează pe prezența cazurilor familiale ale bolii, creșterea nivelului fierului seric, a leziunilor poliorganice. Diagnosticul este confirmat de un nivel crescut de feritină serică și un procent crescut de saturație a transferinei. Diagnosticul suplimentar constă în testarea genetică pentru identificarea subfenotipurilor. O biopsie hepatică se face pentru a determina gradul de fibroză sau pentru a diagnostica hemocromatoza ereditară atipică cu alte defecte genetice. Diagnosticul molecular - genetic al hemocromatozei ereditare de tip 1 face posibilă diagnosticarea fără a utiliza metode suplimentare complexe și costisitoare. Indicatorii de laborator trebuie măsurați în timp și nu pot înlocui diagnosticul molecular – genetic. În prezența sindromului de hiperabsorbție a fierului diagnosticat în laborator și dacă pacientul este un purtător homozigot al C282Y sau un purtător heterozigot complex al C282Y / H63D, diagnosticul de hemocromatoză ereditară de tip 1 poate fi considerat stabilit. Pentru a verifica diagnosticul în cazul confirmării purtătorilor acestor mutații fără dezvoltarea semnelor clinice de ciroză, nu este necesară efectuarea unei biopsii hepatice. Tratamentul principal pentru hemocromatoza ereditară este terapia cu flebotomie. Flebotomia reduce depozitele de fier ale corpului, stimulează eritropoieza și mobilizează fierul din celulele parenchimatoase și din alte locuri de depozitare.

Când este indicată testarea:

  1. În prezența simptomelor clinice și a anomaliilor în testele de laborator, indicând o dereglare a metabolismului fierului:
  • creșterea nivelului feritinei;
  • hemoglobină crescută;
  • hiperpigmentare (culoarea bronz a pielii, neasociată cu arsurile solare);
  • hepatomegalie (ficat mărit);
  • ciroza hepatică;
  • diabet zaharat de etiologie neclară;
  • tulburări cardiace;
  • artropatie, hipogonadism.
  1. Stabilirea prognosticului severității bolii;
  2. Diagnostic pre-simptomatic și prevenirea bolii;
  3. Testarea rudelor directe ale unui pacient cu forme confirmate de hemocromatoză ereditară.

Ce înseamnă rezultatele?

În baza rezultatelor investigației molecular-genetice, se emite o concluzie cu recomandări. Locusurile genetice investigate nu pot dovedi prezența sau absența anumitor boli și reprezintă factori genetici de risc. Deoarece trăsăturile evaluate sunt multifactoriale, sunt necesare date clinice pentru recomandările finale, adică rezultatul unui test genetic necesită consultarea unui medic împreună cu alte teste de laborator. Raportul conține un tabel cu polimorfisme genetice și interpretarea lor. Dacă pacientul este un purtător homozigot al mutațiilor C282Y, H63D sau un purtător heterozigot complex al mutațiilor C282Y / H63D, atunci diagnosticul de hemocromatoză ereditară este considerat stabilit. Pentru a verifica diagnosticul în aceste cazuri, nu este necesară o biopsie hepatică.

Citește mai mult

Reacția de polimerizare în lanț cu detecție în timp real

Sânge

DTlite Real-Time DNA-Technology

Pregatirea

Pregătirea

  • Proba se prelevează pe nemâncate. Ultimul consum alimentar trebuie să fie cu cel puțin de 8 ore înainte de a vă prezenta la recoltarea analizei.
  • Recomandăm să evitați efortul fizic până la investigație. Luați un repaus de 10-20 de minute până la colectarea analizei.
  • Amânați colectarea analizei imediat după investigații paraclinice (rentghen, TC, RMN) și proceduri fizioterapeutice. Acestea pot influența rezultatele testului.

Alte indicații

  • Prelevarea sângelui se achită suplimentar.

Result

Rezultatul

Laboratorul medical Invitro Diagnostics oferă unul din cele mai detaliate Rapoarte de analize medicale din Republica Moldova. Raportul de analize medicale oferit conține mulți indici și parametri, valori de referință și variabile în dependență de profilul pacientului (vârstă, sex, unități de măsură, metoda utilizată și alte informații medicale specifice).

Pentru interpretarea rezultatelor analizelor, pacientul trebuie să apeleze obligatoriu la medicul curant care-i cunoaște antecedentele, rezultatele fiind doar o etapă în stabilirea diagnosticului.


Echipament utilizat

Echipament utilizat

DTlite Real-Time DNA-Technology
Amplificator automat. Oferă amplificare optimă și controlabilă în timp real

EquipmentMetoda - PCR RT/ reacția de polimerizare în lanț în timp-real.
EquipmentAmplificator într-o versiune compactă cu detecție în timp real DT-Lite produs de compania "DNK-Technology" este un sistem universal, modern, de înaltă tehnologie.
EquipmentPentru toate rezultatele, este disponibilă și o stare de procesare, care poate fi validată, tipărită sau transferată în LIS (sistemul de informații de laborator).

Analize conexe recomandate

Pentru a primi o imagine mai completă referitor la starea de sănătate a pacienților adesea medicii au nevoie să investigheze valorile mai multor parametri și inclusiv relațiile dintre ei, de aceea Invitro Diagnostics recomandă efectuarea următoarelor analize conexe.

CH311 zi100 lei

Testul de sânge arată nivelele de transferină ca o „concentrația de transferină din sânge”. În cazul unei deficiențe de fier, există o concentrație ridicată de transferină în sânge, cu valorile aflându-se peste limita specifică. Transferina este o proteină de transport a fierului în sânge spre depozitele din ficat, splină şi măduva osoasă şi spre organele consumatoare de fier, în special ţesuturile hematopoetice. Transferina este responsabilă de 50-70 % din capacitatea totală de legare a fierului, fierul putând fi legat şi de alte proteine. Sinteza de transferină din ficat este influenţată de metabolismul fierului: deficiențele de fier duc la creşterea sintezei şi deci la creşterea concentraţiei de transferină, în timp ce cantitatea crescută de fier determină o scădere a sintezei de transferină. Determinarea transferinei este folosită în diagnosticul deficienţei latente sau manifeste de fier şi a supraîncărcării cu fier. Nivelul de transferină este de asemenea scăzut în atransferinemia ereditară, unele cazuri de boli hepatice dobândite, afecţiuni renale.

CH021 zi50 lei

În sânge există două mari categorii de proteine: albuminele şi globulinele. Albumina este produsă de ficat şi reprezintă cea mai importantă componentă proteică din plasmă, lichid cefalo-rahidian şi urină. Are rolul de a menţine apa în vasele de sânge(în cazul în care concentraţia albuminei scade, apa trece din vasele sanguine în ţesuturi şi apar edemele), şi de a transporta diverse substanţe (hormoni, medicamente, grăsimi, vitamine, bilirubina).

Pentru a determina nivelul de albumină din plasmă, pacientul trebuie să întrerupă administrarea de medicamente care afectează măsurătorile, cum ar fi: steroizi anabolizanţi, androgeni, hormoni de creştere, insulina.

Albumina reprezintă un indicator global al stării de nutriţie a organismului în special la persoanele vârstnice şi determină dacă pacientul are boli de ficat sau rinichi. Este indicat să măsurăm nivelul de albumină atunci când un pacient prezintă: icter (îngălbenirea teguementelor şi sclerelor), oboseală, scădere în greutate.

Atunci când prezintă simptomele sindromului nefrotic: edeme (umflarea zonei din jurul ochilor, a picioarelor sau a abdomenului, datorită acumulării apei în ţesuturi), urină spumoasă, tegumente uscate. Atunci când suspectăm alte afecţiuni renale, hepatice sau alte boli cronice consumptive.

CH011 zi50 lei

Acest test ca scop  măsurare a concentrației proteinei totale (albumine + globuline) în partea lichidă a sângelui, ale căror rezultate caracterizează schimbul de proteine în organism. Rezultatele analizei proteinei totale din serul de sânge vă permit să evaluați starea de sănătate, raționalitatea alimentației și funcția organelor interne asupra eficienței activității lor în ceea ce privește menținerea metabolismului proteic normal. Dacă este detectată o abatere de la normă, este necesară o examinare suplimentară pentru a clarifica cauza acesteia.

CH071 zi40 lei

Metabolismul bilirubinei începe odată cu degradarea eritrocitelor îmbătrânite la nivelul sistemului reticuloendotelial (în principal, în splină). Hemoglobina este eliberată din eritrocite şi degradată la hem şi globină. Hem-ul este apoi catabolizat, cu formarea biliverdinei, care este apoi transformată în bilirubină. Un nivel înalt al bilirubinei serice se asociază cu apariţia icterului (coloraţia galbenă a tegumentelor şi mucoaselor). Icterul este rezultatul afectării metabolismului normal sau a excreţiei bilirubinei: producţie crescută de bilirubină (ex. hemoliza , eritropoieza ineficientă), excreţie scăzută a bilirubinei (ex.hepatită, obstrucţie), metabolism anormal al bilirubinei (ex. tulburări ereditare, icter neonatal).

CH321 zi180 lei

Testul pentru feritină se efectuează pentru a măsura cantitatea de fier stocată de către organism, pentru a-l utiliza la nevoie. Acest test este efectuat, de obicei, împreună cu cel pentru masurarea fierului şi TIBC, pentru a identifica prezenţa şi severitatea deficienţei sau excesului de fier din organism. Feritina este o macromoleculă alcătuită dintr-un înveliş proteic (apoferitina) şi un miez conţinând în medie aproximativ 2500 de ioni de fier (Fe3+) (feritina din ficat şi splină). Determinarea feritinei este o metodă potrivită pentru aprecierea metabolismului fierului. Nivelul de feritină este în general proporțional cu depozitele de fier ale organismului, fiind utilă în diagnosticul deficienței de fier. Determinarea feritinei, alături de fierul seric, saturația transferinei, capacitatea totală de legare a fierului și hemoleucogramă, este utilă în diagnosticul diferențial al anemiilor. Astfel, feritina este scăzută în anemia feriprivă, respectiv normală/crescută în anemia din bolile cronice/ talasemii.

CH461 zi40 lei

Glutamat piruvat transaminaza (TGP), cunoscută şi sub denumirea de alanin aminotransferază (ALAT), este o enzimă implicată în metabolismul aminoacizilor. .Alanin aminotransferaza (ALT) este o enzimă care se găseşte mai ales în celulele din ficat şi rinichi; în cantităţi mult mai mici se găseşte, de asemenea, în inima şi muşchi. Acest test se foloseste pentru a monitoriza apariţia leziunilor hepatice şi/sau pentru a ajuta la diagnosticarea bolii de ficat.

CH471 zi40 lei

Aspartat aminotransferaza (AST) - o enzimă care este prezentă în toate celulele corpului, dar mai ales în celulele inimii și a ficatului și într-o mai mică măsură, în rinichi și mușchi. În mod normal, activitatea AST în sânge este foarte scăzută. Dacă ficatul sau țesutul muscular sunt deteriorate, acesta este eliberat în sânge. Astfel, AST este un indicator al afectării hepatice. Cel mai adesea, AST este prescris pentru a verifica dacă ficatul este deteriorat din cauza hepatitei, a medicamentelor toxice, a cirozei. Cu toate acestea, AST nu reflectă întotdeauna numai leziuni ale ficatului, activitatea acestei enzime poate fi crescută și în boli ale altor organe, în special în infarctul miocardic. Test folosit pentru identificarea inflamatiei, leziunilor sau necroza tesutului hepatic. In boala hepatica, reprezinta un indicator al afectarii hepatocelulare de orice cauza. De asemenea, testul este utilizat pentru a monitoriza functia hepatica la pacientii care iau medicamente potential hepatotoxice.

CH241 zi50 lei

Fierul este unul dintre cele mai importante micronutriente din organism. Acesta face parte din hemoglobină eritrocitelor și participă astfel la transferul de oxigen. Fierul este un microelement care este absorbit din alimente și apoi transferat prin organism prin transferin, o proteină specială care se formează în ficat. Fierul este necesar pentru formarea de globule roșii. Este cea mai importantă componentă a hemoglobinei, o proteină care umple eritrocitele, ceea ce le permite să transfere oxigenul de la plămâni la organe și țesuturi. De asemenea, fierul este o parte din proteina musculară a mioglobinei și unele enzime. Folosirea unor analize diferite care reflectă schimbul de fier în organism oferă informații mai complete și mai sigure despre deficitul de fier sau suprasaturarea fierului decât o măsurare izolată a fierului seric.

CH251 zi60 lei

Capacitatea serică de legare a fierului (OLCF) este un indicator care reflectă cantitatea de fier care poate transporta sânge. Fierul este un microelement important în corpul uman. Este o parte a hemoglobinei care umple celulele roșii din sânge și le permite să transfere oxigenul din plămâni către organe și țesuturi. Fierul este o parte din proteina musculară a mioglobinei și unele enzime. Acesta este absorbit din alimente și apoi transferat prin organism prin transferin, o proteină specială care se formează în ficat.