Imunoglobulina M, IgM

Imunoglobulina M, IgM

Vă reamintim că interpretarea rezultatelor pe cont propriu nu este permisă, informațiile prezentate mai jos au un caracter exclusiv informativ.

Imunoglobulina M (IgM) este unul dintre cele cinci tipuri principale de anticorpi produşi de sistemul imunitar uman. Joacă un rol important în răspunsul imunitar primar la infecții și este primul anticorp care se produce la întâlnirea unui nou antigen.

Structura și funcțiile imunoglobulinei M

IgM constă din cinci unități monomerice, legate împreună sub forma unui pentamer. Fiecare unitate monomerică are două lanțuri grele identice și două lanțuri ușoare identice. Datorită valenței sale ridicate și capacității de a activa sistemul complement, IgM recunoaște și neutralizează eficient patogenii în stadiile incipiente ale infecției.

IgM este primul anticorp care se produce de celulele B în răspunsul imunitar primar. Valența sa ridicată îi permite să se lege eficient de antigene și să declanșeze procesele destinate distrugerii acestora. Cu toate acestea, IgM are o perioadă de înjumătățire relativ scurtă în sânge și în timp este înlocuit de alte clase de anticorpi, cum ar fi IgG.

Imunoglobulina M joacă un rol important în protecția organismului împotriva patogenilor în stadiile incipiente ale infecției, asigurând un răspuns imunitar rapid și eficient înainte ca alte clase de anticorpi să atingă concentrații ridicate.

Rolul imunoglobulinei M (IgM) în diagnostic

Imunoglobulina M (IgM) joacă un rol important în diagnosticarea diferitelor boli, deoarece nivelul său crescut poate indica o infecție bacteriană, virală sau parazitară acută. IgM este primul anticorp produs de organism în răspuns la stimularea antigenică, iar detectarea acestuia poate indica o stare infecțioasă recentă sau activă.

Indicații pentru testarea imunoglobulinei M (IgM)

Analiza determinării nivelului de imunoglobulină M se prescrie în următoarele cazuri:

• Diagnosticul infecțiilor acute: Nivelul crescut de IgM poate indica o infecție virală, bacteriană sau parazitară curentă sau recentă. Aceasta include boli cum ar fi hepatita, rubeola, pojarul, varicela, mononucleoza infecțioasă și altele.
• Evaluarea statusului imunitar: Nivelul scăzut de IgM poate indica o disfuncție a sistemului imunitar sau stări de imunodeficiență.
• Monitorizarea eficacității tratamentului: Determinarea nivelului de IgM poate fi utilizată pentru monitorizarea răspunsului organismului la tratamentul bolilor infecțioase.
• Diagnosticul bolilor autoimune: În unele cazuri, nivelul crescut de IgM poate fi asociat cu boli autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic sau artrita reumatoidă.

Pregătirea pentru procedura de recoltare a analizelor

Pentru analiza determinării nivelului de imunoglobulină M (IgM) este necesară o pregătire minimă. Cu toate acestea, trebuie să țineți cont de următoarele recomandări:

• Nu este necesar să respectați o dietă specială sau să fiți în post înainte de recoltarea analizelor.
• Evitați exercițiile fizice intense cu o zi înainte de examinare, pentru a nu distorsiona rezultatele.
• Abțineți-vă de la fumat și consumul de alcool cu o zi înainte de recoltarea analizelor.
• Mențineți un nivel adecvat de hidratare, pentru a facilita procedura de recoltare a sângelui.
• Informați personalul medical despre administrarea oricăror medicamente, deoarece unele dintre ele pot afecta nivelul IgM.

Procedura de recoltare a analizelor

Recoltarea sângelui pentru determinarea nivelului de IgM se face de obicei dintr-o venă la cot. Procedura este realizată de un lucrător medical calificat și durează numai câteva minute. După recoltarea sângelui, pot rămâne mici urme sub formă de vânătăi sau echimoze, care dispar de la sine în câteva zile.

Surse:

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK555995/
https://en.wikipedia.org/wiki/Immunoglobulin_M
https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/immunoglobulin-m-antibody

IMPORTANT!

Este foarte important să rețineți că informațiile din această secțiune nu sunt destinate autodiagnosticării și tratamentului. În caz de durere sau exacerbare a bolii, este necesar să apelați la un medic pentru investigații diagnostice. Doar un specialist calificat poate pune diagnosticul corect și poate determina tratamentul adecvat. Pentru a obține cea mai precisă și consecventă evaluare a rezultatelor analizelor, se recomandă efectuarea acestora în același laborator. Acest lucru se datorează faptului că diferite laboratoare pot utiliza metode diferite și unități de măsură pentru efectuarea unor analize similare.