Anticorpii antifosfolipidici, IgG

Autoanticorpii de clasă IgG împotriva fosfolipidelor sunt produși împotriva antigenelor componentelor structurale ale membranelor celulare – fosfolipidele. Rolul principal al anticorpilor antifosfolipidici este legat de perturbarea proceselor de coagulare a sângelui. APS afectează membranele celulelor endoteliale (căptușeala internă a vaselor de sânge), activând procesele de coagulare și ducând la formarea trombilor. Acest test este utilizat în diagnosticul sindromului antifosfolipidic, care se manifestă la femei prin pierderi recurente de sarcină. La bărbați, sindromul antifosfolipidic poate provoca tromboză venoasă profundă și este frecvent asociat cu complicații ale bolii ischemice cardiace și alte manifestări ale aterosclerozei.

Testul pentru anticorpi antifosfolipidici este necesar pentru identificarea proteinelor specifice asociate fosfolipidelor, pe care organismul le produce împotriva sa ca răspuns autoimun la fosfolipide. Fosfolipidele sunt componente esențiale ale celulelor organismului, intrând în componența membranelor celulare și a trombocitelor. În esență, acestea sunt molecule de grăsime care joacă un rol cheie în coagularea sângelui, deși mecanismul exact al influenței lor nu este încă complet clar. Anticorpii antifosfolipidici cresc riscul de tulburări de coagulare și formarea trombilor în artere și vene, ceea ce poate duce la accidente vasculare cerebrale și infarcte.

Anticorpii antifosfolipidici sunt, de asemenea, asociați cu trombocitopenie (scăderea numărului de trombocite), cu riscul de avorturi recurente (în special în al doilea și al treilea trimestru de sarcină), nașteri premature și complicații în sarcină, cum ar fi preeclampsia.

Prezența acestor anticorpi face parte dintr-un complex de simptome numit sindrom antifosfolipidic (APS), sau sindrom Hughes–Stovin. Include și tromboze, patologii obstetrice (avorturi, pierderi recurente de sarcină) și trombocitopenie. APS poate fi asociat cu alte boli autoimune, în special cu lupusul eritematos sistemic (APS secundar), sau se poate dezvolta fără patologii concomitente (APS primar).

Totuși, anticorpii antifosfolipidici apar frecvent și în alte tulburări autoimune, cum ar fi lupusul eritematos sistemic; pot fi observați și în infecția cu HIV, în anumite tipuri de cancer sau în urma administrării unor medicamente (de exemplu, fenotiazine sau novocainamidă). Din acest motiv, determinarea anticorpilor anticardiolipinici este un test suplimentar și singur nu constituie un criteriu de diagnostic al APS – diagnosticul APS trebuie să fie complex și să includă mai mulți indicatori clinici.

Pregătire:

• Proba de sânge se recoltează pe nemâncate. Ultima masă trebuie să fie cu cel puțin 8 ore înainte de vizita la centrul de analize.
• Evitați fumatul timp de cel puțin o oră înainte de test.

Recomandări:

• Evitați efortul fizic înainte de test. Odihniți-vă 10–20 de minute înainte de recoltarea probei pentru a vă relaxa.
• ​​​​​​​Amânați recoltarea analizelor imediat după investigații paraclinice (radiografie, CT, RMN) sau proceduri de fizioterapie, deoarece acestea pot influența rezultatele testului.