Antigenul Clostridium difficile GDH, toxina A/B (calitativ), imunocromatografie
1 zi Clostridium difficile este o bacterie anaerobă Gram-positivă, sporulată, implicată frecvent în apariția diareei asociate tratamentului antibiotic. Testul pentru antigenul Clostridium difficile GDH, toxine A/B detectează antigenul GDH (glutamat dehidrogenază) – un marker de prezență bacteriană, precum și toxinele A și B – responsabile de efectele patologice. Metoda utilizată este imunocromatografia calitativă, cu rezultat pozitiv/negativ.
GDH este sensibil, dar nespecific, fiind produs de toate tulpinile (toxigene și netoxigene). Toxinele A/B sunt specifice infecției active, dar instabile. Prin urmare, combinarea acestor două markere crește semnificativ sensibilitatea și specificitatea diagnostică.
Componente și funcție
Componentă | Rol diagnostic |
GDH (glutamat dehidrogenază) | Enzimă produsă de toate tulpinile C. difficile, inclusiv cele netoxigene |
Toxina A | Toxina enterotoxică produsă de tulpinile patogene, care provoacă deteriorarea epiteliului intestinal și inflamarea |
Toxina B | Toxina citotoxică produsă de tulpinile patogene, care deteriorează celulele și contribuie la afectarea severă a mucoasei colonului |
Metodă: imunocromatografie | Detecție rapidă a antigenelor prin anticorpi monoclonali specifici |
Clostridium difficile poate fi prezenta ca parte a florei bacteriene normale din tractul digestiv până la 65% dintre sugarii sănătoși și 3% dintre adulții sănătoși. Uneori, când se administrează antibiotice cu spectru larg pentru a trata alte infecții, pentru o perioadă mai îndelungată, echilibrul florei normale din tractul digestiv este perturbat. Flora bacteriană normală care este sensibilă la antibiotic, este eliminată din tractul digestiv, în timp ce Clostridium difficile, care sunt rezistenți la antibiotice, rămân și încep să se înmulțească sau pot prolifera tulpini toxigene preexistente, ducând la dezvoltarea infecției active de Clostridium difficile.
Boala asociată cu Clostridium difficile reprezintă un spectru de afecțiuni variind de la diaree ușoară la o colită mai severă la megacolon toxic sau intestin perforat, care pot duce la sepsis.
Semnele și simptomele pot include scaune frecvente, dureri abdominale și crampe, greață, febră, deshidratare, oboseală și număr mare de leucocite (leucocitoză).
Rolul investigației
- Diagnostic rapid al infecției cu Clostridium difficile (CDI), în special în contextul diareei post-antibiotice.
- Diferențiere între colonizare și infecție activă, pe baza prezenței toxinelor.
- Ghid pentru inițierea terapiei specifice și a măsurilor de izolare.
- Instrument util în epidemiologie și controlul infecțiilor nosocomiale.
Indicații
Analiza este recomandată în următoarele cazuri:
- Diaree severă (apoasă, frecventă) apărută în timpul sau după tratamentul cu antibiotice (în special fluorochinolone, cefalosporine, clindamicină).
- Simptome gastrointestinale persistente sau recurente (dureri abdominale, febră, greață) în primele 6–8 săptămâni de la tratamentul antibiotic.
- Pacienți cu colită suspectă sau confirmată, inclusiv forme grave: colită pseudomembranoasă, colită necrozantă.
- Recidivă după tratament pentru CDI: reaparitia simptomelor justifică repetarea testului.
- Diaree cu debut spitalicesc (nosocomială), în special la pacienți în vârstă, imunosupresați sau internați îndelungat.
- Persoane cu imunodeficiențe (HIV, transplant, chimioterapie).
- Pacienți vârstnici cu semne clinice digestive acute.
- Cazuri cu diaree cronică de cauză necunoscută, când se suspectează o infecție asociată.
- În monitorizarea epidemiologică, în caz de focare de CDI în spitale sau centre de îngrijire.
- Pacienți cu istoric de CDI, pentru evaluarea recurenței (dar nu pentru monitorizarea răspunsului terapeutic!).
Contraindicații ale testării:
- Nu se recomandă testarea de rutină la pacienți asimptomatici.
- Nu este utilă repetarea testului pozitiv pentru monitorizarea tratamentului. Testele moleculare pot rămâne pozitive săptămâni după vindecare.
- Testarea este indicată doar în prezența simptomelor clinice relevante.
Pregătirea
- Nu necesită pregătire prealabilă.
- Se recomandă recoltarea probei înainte de inițierea tratamentului antibiotic specific pentru CDI.
Procedura de analiză
Pentru investigarea antigenului Clostridium Difficile este necesar un eșantion de scaun/masele fecale. Procedura este simplă și nu necesită condiții speciale. Eșantionul este plasat într-un recipient special și livrat la laborator pentru analiză. Proba de materii fecale trebuie transportată rapid la laborator (toxinele sunt instabile).
Rezultatul este exprimat calitativ (pozitiv/negativ).
Testul pentru antigenul Clostridium difficile GDH și toxinele A/B prin imunocromatografie reprezintă o metodă rapidă, eficientă și accesibilă pentru diagnosticarea infecției cu C. difficile. Este indicat exclusiv în prezența simptomelor și trebuie interpretat în context clinic. Testarea corect indicată poate preveni complicații severe și limitează răspândirea nozocomială.
Surse
https://www.amjmed.com/article/S0002-9343(24)00167-0/fulltext
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34837014/
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5812492/
S-ar putea să te intereseze și:
1 zi 2 zile 1 zi 5 zile 
