Înlăturarea fixatoarelor (broșelor)

Vă reamintim că autocitirea rezultatelor nu este permisă, informațiile de mai jos sunt doar cu caracter informativ.

Înlăturarea fixatoarelor (broșelor) este o procedură chirurgicală prin care sunt îndepărtate broșele sau alte elemente de fixare utilizate pentru stabilizarea fragmentelor osoase în timpul tratamentului unei fracturi sau al unei alte afecțiuni ortopedice.

Îndepărtarea fixatoarelor se efectuează după consolidarea osoasă și atunci când medicul consideră că acestea nu mai sunt necesare pentru menținerea stabilității osoase. Decizia privind momentul îndepărtării se bazează pe evaluarea clinică și, după caz, pe rezultatele investigațiilor imagistice.

Tehnica de îndepărtare depinde de localizarea, tipul și poziția broșelor, precum și de caracteristicile individuale ale pacientului.

Indicații

• consolidarea osoasă după tratamentul unei fracturi cu utilizarea broșelor;
• îndepărtarea fixatoarelor după atingerea stabilității osoase necesare;
• broșe care au devenit inutile după finalizarea perioadei de fixare;
• iritație sau disconfort local asociat prezenței broșelor;
• mobilitate sau deplasare a unui fixator;
• recomandarea medicului ortoped-traumatolog pentru îndepărtarea materialului de fixare.

Procedură

Înainte de procedură, medicul evaluează starea zonei tratate și verifică gradul de consolidare osoasă. În funcție de caz, pot fi recomandate investigații imagistice pentru confirmarea consolidării.

Tipul de anestezie este stabilit de medic în funcție de localizarea și poziția fixatorului, precum și de complexitatea procedurii.

Prin accesul necesar, broșele sunt expuse și îndepărtate cu instrumente chirurgicale. În funcție de poziția acestora, procedura poate necesita o incizie mică.

După îndepărtarea fixatorului, zona este curățată și, dacă este necesar, plaga este închisă și acoperită cu un pansament.

Durata procedurii depinde de numărul, localizarea și poziția fixatoarelor.

Limitări

• Îndepărtarea fixatoarelor se efectuează numai după ce medicul confirmă că acestea nu mai sunt necesare pentru stabilitatea osoasă.
• După procedură poate exista temporar durere, sensibilitate, umflare sau disconfort în zona intervenției.
• Activitatea fizică poate fi limitată pentru o anumită perioadă, în funcție de localizarea fixatorului și de starea osului.
• Vindecarea plăgii și revenirea la activitățile obișnuite pot necesita o perioadă de recuperare.

Contraindicații

Contraindicațiile sunt stabilite individual de medic și pot include:

• infecție activă în zona intervenției;
• vindecare osoasă insuficientă, atunci când fixatorul este încă necesar pentru stabilitate;
• afecțiuni acute sau decompensate care cresc riscul procedurii;
• tulburări severe de coagulare necorectate;
• alte situații care pot crește riscul intervenției și necesită amânarea acesteia.

Avantaje

• îndepărtarea materialului de fixare după consolidarea osoasă;
• reducerea iritației sau disconfortului local asociat prezenței broșelor;
• eliminarea unui element de fixare care nu mai este necesar;
• posibilitatea revenirii treptate la activitățile obișnuite, conform recomandărilor medicului;
• procedură cu abord minim, în funcție de localizarea și poziția fixatorului.

Surse:

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/15780382/
https://www.scirp.org/journal/paperinformation?paperid=95892
https://www.verywellhealth.com/external-fixation-2548519
https://www.webmd.com/a-to-z-guides/what-to-know-about-external-fixator
https://www.mskcc.org/cancer-care/patient-education/about-your-external-fixator-ex-fix
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK547694/
https://orthoinfo.aaos.org/en/treatment/internal-fixation-for-fractures#:~:text=The%20fixator%20will%20be%20removed%20when%20surgery%20to,typically%20managed%20with%20wound%20care%20and%2For%20oral%20antibiotics.

IMPORTANT!

Este foarte important să reții că informațiile din această secțiune nu sunt destinate autodiagnosticării și autotratamentului. În cazul prezenței durerii sau agravării bolii, este necesar să consulți un medic pentru prescripția investigațiilor diagnostice. Doar un specialist calificat poate pune un diagnostic corect și poate determina tratamentul corespunzător. Pentru a obține o evaluare cât mai precisă și consecventă a rezultatelor analizelor, se recomandă efectuarea lor în același laborator. Acest lucru se datorează faptului că diferite laboratoare pot utiliza metode și unități de măsură diferite pentru efectuarea cercetărilor similare.