Recuperarea neurobiomecanică (NBM)
Recuperarea neurobiomecanică (NBM) este un concept modern în reabilitare, care combină neuroștiințele și biomecanica pentru a aborda disfuncțiile și leziunile sistemului neuromuscular și musculo-scheletic. Aceasta metodă integrează cunoștințele despre funcționarea sistemului nervos și a structurilor mecanice (oase, mușchi, articulații) pentru a optimiza recuperarea pacienților care au suferit diverse leziuni sau afecțiuni ce afectează mișcarea.
Componentele principale ale recuperării neurobiomecanice includ:
- Neurologia: Se axează pe funcția și recuperarea nervilor și a conexiunilor dintre sistemul nervos central și periferic. Este important să se evalueze cum sunt afectate semnalele nervoase și cum pot fi refăcute pentru a restabili funcțiile normale.
- Biomecanica: Se concentrează pe analiza mișcărilor și pe înțelegerea forțelor mecanice care acționează asupra corpului. Aceasta implică corectarea posturii, alinierea articulațiilor și îmbunătățirea funcțiilor motorii pentru a preveni deteriorarea ulterioară și a maximiza performanța funcțională.
- Integrarea neuro-motorie: Procesul de recuperare neurobiomecanică include exerciții și terapii menite să refacă conexiunile neuro-musculare și să coordoneze activitatea între sistemul nervos și mișcările musculare. Astfel, se lucrează la îmbunătățirea coordonării și controlului motor.
- Reabilitarea personalizată: Fiecare program de recuperare neurobiomecanică este adaptat la nevoile specifice ale pacientului, în funcție de severitatea leziunii, capacitatea de recuperare și obiectivele funcționale.
NBM este utilizată în recuperarea după accidente vasculare cerebrale, leziuni traumatice ale creierului, boli neurodegenerative (cum ar fi Parkinson sau scleroza multiplă), dar și în afecțiuni musculo-scheletice, cum ar fi leziuni ale articulațiilor, tendoanelor sau mușchilor. Terapeuții și medicii folosesc această abordare pentru a maximiza potențialul de recuperare și pentru a ajuta pacienții să revină la o funcționare cât mai normală.
