PD18 Planificare sarcină Femei

Dacă îţi doreşti să aduci pe lume un copil puternic şi sănătos şi pentru a evita eventuale complicaţii în timpul sarcinii şi a naşterii, începe să planifici sarcina cu mult timp înainte de concepere. Examenul include: analize de laborator, control ecografic şi interpretarea rezultatelor cu recomandările necesare.

  • 3280 lei
  • -17%
  • 2720 lei
  • iconConsultația medicului
  • iconExamen Ecografic
  • iconAnalize de laborator

Servicii și analize incluse în pachet

HE2370 lei

    CP03580 lei

      BM72920 lei

      Testul Femoflor screen este o investigație de biologie moleculară, care permite identificarea cantitativă și calitativă a agenților etiologici ale afecțiunilor urogenitale la femei. Investigația permite ca dintr-o probă biologică să fie obținută informație cu privire la un spectru larg de microorganisme: protozoare (Trichomonas vaginalis), bacterii (Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis, Mycoplasma genitalium), viruși (Herpes simplex virus tip 1, Herpes simplex virus tip 2, Cytomegalovirus). Testul este dotat cu controlul prelevării materialului biologic, pentru a exclude greșelile preanalitice, în cadrul căruia echipamentul detectează cantitatea totală de celule umane din proba biologică. Deasemenea testul calculează masa bacteriană totală din proba biologică.

      Microflora vaginală feminină

      Biocenoza vaginală este reprezentată de asocierea microorganismelor care mențin imunitatea locală și homeostazia corpului femeii în ansamblu.

      Schimbările în biocenoza vaginală sunt cauzate de factori precum:

      1. Statutul hormonal al femeii;
      2. Vârsta;
      3. Stilul de viață, obiceiurile alimentare;
      4. Comportamentul sexual și schimbarea partenerului sexual;
      5. Metoda de contracepție;
      6. Statutul imun;
      7. Istoricul obstetric și ginecologic;
      8. Administrarea de medicamente (hormonale, antibacteriene);

      Toți acești factori afectează compoziția florei vaginale a femeii, încălcând echilibrul ei, pot dezvolta boli ginecologice.

      Indicații pentru invetigația dată:

      • pacientul prezintă simptome clinice subiective (reclamații) și / sau obiective cu privire la disconfort sau durere în tractul urogenital;
      • ca examen preventiv;
      • pentru evaluarea eficacității terapiei

      Testul Femoflor® Screen oferă medicului:

      • diagnosticul etiologic de screening al unui proces infecțios;
      • identificarea a 7 agenți patogeni necondiționați (bacterii, virusuri și protozoare);
      • diagnosticul tulburărilor disbiotice;
      • capacitatea de a determina gradul terapiei necesare;
      • capacitatea de a efectua observații dinamice;
      • monitorizarea eficacității tratamentului;
      • controlul restabilirii normoflorei vaginale;
      • viteza mare de obținere a rezultatelor - capacitatea de a prescrie prompt tratamentul;
      • controlul calității prelevării materialului biologic - controlul adecvării rezultatelor obținute.

      Ce microorganisme pot fi detectate prin analiză?

      1. Lactobacillus spp. - flora normală a vaginului, bacili anaerobi sau microaerofile opționale gram-pozitive. În vagin produce acid lactic, care asigură un mediu acid și menținerea imunității locale.
      2. Gardnerella vaginalis / Prevotella bivia / Porphyromonas spp. - bacterii, adesea responsabile pentru dezvoltarea vaginitei bacteriene, anaerobe facultative.
      3. Mycoplasma genitalium + hominis - microorganisme fără perete celular, un parazit intracelular. Mycoplasma genitalium este în mod normal absentă în corpul femeii.
      4. Ureaplasma (urealyticum + parvum) este un parazit intracelular, fără un perete celular, care se găsește în mod normal în biota vaginală a unei femei.
      5. Candida spp. - ciuperca de drojdie diploidă, agentul cauzal al candidozelor vaginale.
      6. Microorganisme patogene: Trichomonas Vaginalis, Neisseria gonorrhoeae,, Chlamydia Trachomatis, HSV1, HSV2, CMV;

      • Metodă:PCR RT/ reacția de polimerizare în lanț în timp-real
      • Material:

        Raclaj vaginal, cervix

      USG03400 lei

      Reprezintă o metodă imagistică de examinare detaliată a organelor reproductive feminine (uter, ovare) cu ajutorul unei sonde endocavitare introdusă în vagin și are rolul de a evalua afecțiuni ale endometrului (țesutul care căptușește uterul), posibile chisturi, fibroame uterine, dureri pelvine sau sângerări inexplicabile, anumite tipuri de infertiliate. 

       

      • Metodă:Ultrasonografie

      HM14160 lei

         TSH (hormonul tireostimulator bazal sau tirotropină) este o glicoproteină sintetizată de adenohipofiză. TSH stimulează producţia şi secreţia hormonilor tiroidieni metabolic activi, tiroxina (T4) şi triiodotironină (T3), prin interacţiunea cu un receptor specific de pe suprafaţa celulelor tiroidiene. Sinteza şi secreţia TSH-lui este stimulată de TRH, un hormon hipotalamic, ca răspuns la nivelele scăzute de hormoni tiroidieni circulanţi. Nivelele crescute de T4 şi T3 inhibă producţia de TSH printr-un mecanism de feed-back negativ. Eşecul reglării la orice nivel al axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian va avea ca rezultat fie subproducţia (hipotiroidism), fie hiperproducţia (hipertiroidism) T4 şi/sau T3. Acest test se efectuează pentru a detecta orice afecțiune apărută la nivelul glandei tiroide. TSH ajută glanda tiroidă să elibereze doi hormoni, triiodotironină (T3) și tiroxina (T4), care controlează metabolismul corpului.

      • Metodă:Chemiluminiscenta, CLIA
      • Material:Sânge

      MI15120 lei

      Test screening netreponemic, care depistează anticorpi (reagine) de clasa IgG și IgM față de materialul lipoid și lipoproteinoform, care se eliberează din celulele lezate a pacientului cu sifilis.
       
      Indicații pentru utilizarea testului

      • Investigarea primară în cazul suspecției la sifilis (cu confirmarea reacțiilor pozitive în orce test treponemic)
      • Diagnosticarea sifilisului asimptomatic (cu confirmarea reacțiilor pozitive prin două teste treponemice)
      • Investigarea donorilor (în asociere cu testul treponemic)
      • Screening investigare.

      • Metodă:Imuno hema aglutinare
      • Material:Sînge

      CH0960 lei

        Glucoza este principala formă sub care sunt absorbiţi, utilizaţi, dar şi depozitați carbohidrații în organismele vii. Celulele organismului utilizează glucoza în scop energetic, cu formarea de ATP (adenozin trifosfat). Diabetul zaharat cuprinde un grup de tulburări metabolice caracterizate printr-un nivel crescut al glucozei sanguine, secundar unui deficit calitativ/cantitativ de insulină. Principalele simptome sunt letargia (datorită hiperglicemiei marcate), poliuria, polidipsia, scăderea în greutate, miopia şi susceptibilitatea crescută față de anumite infecţii. Testul pentru glucoză poate fi utilizat pentru: Screeningul hiperglicemiei (valori ridicate ale glucozei în sânge) cât şi al hipoglicemie (valori scăzute); Pentru a ajuta la diagnosticarea diabetului; Pentru a urmări nivelurile glucozei la persoanele cu diabet zaharat.

      • Metodă:Spectrofotometrie
      • Material:Ser sanguin

      CH03460 lei

      Homocisteina, un aminoacid care conţine o grupare thiol, se formează prin demetilarea intracelulară a metioninei. În plasmă, homocisteina se găseşte în principal legată de proteine, dar sunt prezente, de asemenea, şi forme libere, oxidate şi disulfidice4.

       

      Nivelul homocisteinei plasmatice variază în funcţie de cele 2 căi de metabolizare ale acesteia. Prima ar fi trans-sulfurarea la cisteină, prin intermediul enzimei cistationin beta-sintetaza (CBS), enzima care necesită vitamina B6 drept cofactor. A doua cale ar fi remetilarea la metionină necesitând prezenţa unor enzime (metilentetrahidrofolat reductaza MTHFR şi metionin-sintetaza), care au co-substrat acidul folic şi co-enzima vitamina B12. Astfel, nivelul homocisteinei în sânge este invers proporţional cu nivelul plasmatic al folaţilor, vitaminei B12 şi piridoxal 5-fosfatului (vitamina B6) şi implicit cu aportul exogen al acestor vitamine3.

       

      Hiperhomocisteinemia (un nivel plasmatic >12-15 μmol/L) apare în situaţiile în care este blocată una din cele 2 căi de metabolizare. Hiperhomocisteinemia severă care conduce la homocisteinurie este produsă de defecte genetice, cel mai frecvent fiind deficitul homozigot de CBS cu o incidenţă de 1 la 300.000 naşteri. Aceşti pacienţi prezintă retard mental, tromboembolism arterial şi dezvoltă ateroscleroză precoce. Acelaşi tip de manifestări este întâlnit şi în cazul deficitului homozigot de MTHFR. Deficitul heterozigot de CBS întâlnit la aproximativ 1% din populaţie este asociat cu o hiperhomocisteinemie moderată la fel ca şi deficitul heterozigot de MTHFR. La nivelul enzimei MTHFR mai este descrisă o mutaţie care generează o variantă enzimatică termolabilă. Pacienţii care sunt heterozigoţi pentru această mutaţie nu prezintă hiperhomocisteinemie sau un risc crescut de evenimente trombotice în timp ce homozigoţii pot dezvolta hiperhomocisteinemie7. Alte cauze de hiperhomocisteinemie sunt: deficitul de folaţi şi de vitamina B6, vârsta înaintată, hipotiroidism, lupus eritematos sistemic, afecţiuni renale cronice, medicamente: acid nicotinic, methotrexat, teofilina, L-dopa5;7.

       

      Numeroasele studii efectuate au arătat că hiperhomocisteinemia se asociază cu următoarele:

      -risc crescut de afecţiuni cardiovasculare – hiperhomocisteinemia constituie un factor de risc independent atât pentru femei (chiar şi înainte de menopauză) cât şi pentru bărbaţi;

      -risc crescut de aparitie tromboze venoase;

      -risc crescut de complicaţii ale sarcinii şi defecte de tub neural2.

      O metaanaliză a 27 studii epidemiologice a indicat că o creştere cu 5 μmol/L a homocisteinemiei se asociază cu un risc de boală coronariană similar cu cel indus de o creştere cu 0.5 mmol/L  a nivelului de colesterol (un “odds ratio” de 1.6 la bărbaţi şi de 1.8 la femei)4.

      Sunt multe teorii cu privire la mecanismul prin care hiperhomocisteinemia favorizează apariţia şi dezvoltarea aterosclerozei. Unii sugerează că este implicată gruparea sulfidril din molecula homocisteinei deoarece aceasta este uşor oxidabilă. Au fost elaborate teorii, care să justifice rolul patogenic al homocisteinei, precum favorizarea agregării plachetare, dezvoltarea leziunilor endoteliale, alterarea afinităţii pentru fibrină a lipidelor şi lipoproteinelor, alterări ale proliferării celulelor musculare netede şi creşterea producţiei de specii reactive de oxigen, conducând la creşterea stresului oxidativ.

       

      A fost demonstrat că acidul folic îmbunătăţeşte funcţia endotelială la adulţii sănătoşi cu hiperhomocisteinemie. La pacienţii cu boală coronariană documentată, scăderea nivelului plasmatic al homocisteinei, prin suplimentarea aportului de acid folic (5 mg/zi) îmbunătăţeşte funcţia vaselor de rezistenţă. Se pare că scăderea nivelului homocisteinei este responsabilă de acest efect şi nu creşterea nivelului seric al folatului. O doză de acid folic mai mare sau egală cu 0,8 mg este necesară pentru o scădere optimă a nivelului de homocisteină.

       

      Pacienţii cu insuficienţă renală preterminală, în dializă, sau primitorii unui transplant renal au un risc cardiovascular crescut, mediat în parte de creşterea nivelului homocisteinei. Strategiile de reducere a nivelului homocisteinei nu sunt însă foarte eficace, mai ales la pacienţii aflaţi sub dializă3.

       

      Riscul de boală tromboembolică la pacienţii cu hiperhomocisteinemie a fost evidenţiat pentru prima oară în 1991. Multe studii au arătat că aceştia prezintă un risc de 2-4 ori mai mare de tromboză venoasă în comparaţie cu persoanele sănătoase. Riscul  este de 20 ori mai mare dacă la hiperhomocisteinemie se asociază statusul heterozigot pentru factorul V Leiden7. Administrarea de contraceptive orale la pacientele cu hiperhomocisteinemie se asociază cu un risc crescut de tromboză a venelor cerebrale1

       

      Recent, nivelurile crescute de homocisteină şi  statusul homozigot pentru mutaţia C677T de la nivelul genei MTHFR (care generează o variantă enzimatică termolabilă ce este cu 20% mai puţin eficientă în metabolizarea homocisteinei) au fost asociate cu anumite complicaţii ale sarcinii ce includ anomalii cromozomiale, malformaţii congenitale, pierderi recurente de sarcină, afecţiuni ale placentei şi preeclampsie. Mai mult, pe lângă consecinţele asupra embrionului sau fătului în prima parte a sarcinii cei doi factori sunt implicaţi şi în fenomenele tromboembolice survenite tardiv în sarcină şi chiar în perioada post-partum6.

       

      • Metodă:Chemiluminiscenta, CLIA
      • Material:Ser sanguin

      HE15110 lei

      Acest test este parte a investigaţiilor medicale efectuate în cazul unei posibile tulburări de sângerare sau a unui episod trombotic, în special pentru a evalua nivelul şi funcţia fibrinogenului; uneori este folosit pentru a ajuta la evaluarea riscului de apariţie a maldiilor cardiovasculare.

      • Metodă:Coagulometrica
      • Material:Plasma

      HE01120 lei

      Hemoleucograma (analiza generală a sângelui) este una dintre cele mai importante și solicitate teste de laborator, care oferă o informație generală despre starea de sănătate, iar schimbările în valorile de referință vorbesc despre prezența/absență și evoluția anumitor afecțiuni. Analiza generală a sângelui – are rol important atît în cazul diagnosticului patologiilor hematologice, infecțioase, inflamatorii, dereglărilor unor sisteme de organe, cît și în cazul aprecierii și monitorizării corecte ale tratamentului indicat. Un raport de rezultate conține date privind următorii indici:

       

      •     Hemoglobină
      •     Hematocritul
      •     Cantitatea eritrocitelor
      •     Volumul corpuscular mediu eritrocitului
      •     Hemoglobină corpusculară medie
      •     Concentrația medie a hemoglobinei corpuscular
      •     Lățimea de distribuție a eritrocitelor după volum, devierea standart
      •     Lățimea de distribuție a eritrocitelor după volum, coeficient de variație
      •     Cantitatea leucocitelor
      •     Cantitatea neutrofilelor
      •     Conținutul procentual a neutrofilelor
      •     Cantitatea limfocitelor
      •     Conținutul procentual a limfocitelor
      •     Cantitatea monocitelor
      •     Conținutul procentual a monocitelor
      •     Cantitatea bazofilelor
      •     Conținutul procentual a bazofilelor
      •     Cantitatea eozinofilelor
      •     Conținutul procentual a eozinofilelor
      •     Cantitatea trombocitelor
      •     Volumul mediu a trombocitelor

      • Metodă:Flow-citometrie fluorescentă/ focusare hidrodinamică/ Colorimetrie (SLS-Hb).
      • Material:Sânge

      HM16160 lei

        Tiroxina (T4) este un hormon tiroidian care circulă în sânge legat de TBG (globulina de legare a tiroxinei), prealbumină și albumină. Mai puțin de 0,03% din T4 circulă liber, fracțiunea liberă fiind forma biologic activă a hormonului. Sinteza T4 este reglată de către TSH printr-un mecanism de feedback negativ. T4 este precursorul T3, prin intermediul căruia își exercită acțiunea. FT4 este un indicator mai bun al funcției tiroidiene decât T4, deoarece nu este afectat de modificările proteinelor de legare a tiroxinei. Astfel, FT4 este normal la persoanele cu nivel crescut al TBG (sarcină, estrogeni, creștere congenitală).

      • Metodă:Chemiluminiscenta, CLIA
      • Material:Sânge

      CL02120 lei

      Examenul de urină este un test de diagnostic și ajută la identificarea substanțelor și a materialului celular din urină, asociate cu diferite tulburări metabolice și renale. Analiza completă de urină include determinarea caracterelor fizice (culoare, aspect, greutate specifică), chimice (pH, proteine, glucoza, corpi cetonici, hematii, bilirubina, urobilinogen, leucocite, nitriți) și examenul microscopic al sedimentului.

      • Metodă:Imunocromatografică, microscopică
      • Material:O probă de urină spontană

      Total preț standard:

      3280 lei

      Pregatirea

      Pregătirea

      Prelevarea sângelui:

      • Proba se prelevează pe nemâncate. Ultimul consum alimentar trebuie să fie cu cel puțin de 8 ore înainte de a vă prezenta la recoltarea analizei.
      • Pentru a nu denatura rezultatele unor analize (glicemia, colesterolul), în ajun, evitați consumul unor alimente grase, dulciuri concentrate și alcool.
      • Amânați colectarea analizei imediat după investigații paraclinice (rentghen, TC, RMN) și proceduri fizioterapeutice. Acestea pot influența rezultatele testului.

      Colectarea urinei:

      • Containerul pentru colectarea urinei îl puteţi ridica în una din filialele Invitro Diagnostics. 
      • Înainte de colectarea urinei efectuaţi toaleta riguroasă a organelor genitale exterioare.
      • După, mergeţi la WC şi după 2-3 secunde de urinare în closet, colectaţi toată cantitatea de urină de dimineaţă (după trezire) în recipient (50-100 ml).
      • Vasul se închide cu capac şi se aduce în laborator în maximum 2 ore de la recoltare. 

      Prelevarea materialului urogenital:

      • Perioada optimă pentru prelevarea analizei: pînă la menstruație sau peste 1-2 zile după finisarea ei. 
      • Dimineața, în ziua prelevării analizei nu efectuați igiena intimă și spălături cu utilizarea gelurilor și/sau antisepticelor.
      • Recomandăm să faceți repaus sexual 3 zile înainte de recoltare.