PD18 Planificare sarcină Femei

Dacă îţi doreşti să aduci pe lume un copil puternic şi sănătos şi pentru a evita eventuale complicaţii în timpul sarcinii şi a naşterii, începe să planifici sarcina cu mult timp înainte de concepere. Examenul include: analize de laborator, control ecografic şi interpretarea rezultatelor cu recomandările necesare.

  • 4140 lei
  • -20%
  • 3300 lei
  • iconInterpretarea rezultatelor
  • iconExamen Ecografic
  • iconAnalize de laborator

Servicii și analize incluse în pachet

BM79500 lei

Virușii aparținând familiei herpes-virus sunt larg răspândiți în natură. În prezent, sunt cunoscute peste 100 de tipuri de virusuri herpetice. Virusurile herpetice sunt capabile să persiste toată viață în corpul uman și să provoace boli cu diferite manifestări clinice.        

Herpes simplex virus pătrunde în corpul uman prin pielea și mucoasele deteriorate. În prima fază a patogenezei, virusul invadează celulele epiteliului (mucoasa orală, faringe sau organele genitale), unde are loc reproducerea sa. Pe membranele mucoase și pe piele apar papule și vezicule caracteristice unei infecții herpetice. Herpesul genital  este un virus herpetic simplex, care persistă la bărbați în tractul urogenital și la femei în canalul cervical, vagin și uretră. Infecția cu herpes genital apare în principal prin contact sexual. În timpul perioadei de infecție virală la femeile gravide, infecția fetală are loc pe cale hematogenă și în timpul nașterii prin contact. În cazul unei infecții herpetice, mai multe organe pot fi afectate simultan ca urmare a viremiei mari. Contribuie la dezvoltarea esofagitei herpetice, pneumoniei, hepatitei. Influiența virusului asupra sistemului nervos periferic se manifestă sub formă de ganglionită, ganglionevrită, radiculonevrită, polineuropatie. Afectarea sistemului nervos central (SNC) cu o infecție herpetică apare cel mai adesea sub formă de encefalită sau meningoencefalită.

Citomegalovirusul intră în organismul uman prin saliva, secrețiile organelor genitale în timpul actului sexual, prin laptele matern, transplantul de organe și transfuzia de sânge. În plus, infecția cu citomegalovirus poate să apară chiar și în perioada de dezvoltare prenatală a fătului.

Manifestări clinice frecvente ale Citomegalovirusului:

  • IRVA (infecție respiratorie virală acută);
  • Forma generalizată a infecției CMV cu afectarea organelor interne, inflamația: țesutului hepatic, glandelor suprarenale, splina, pancreas, rinichi;
  • Leziunile sistemului urogenital la bărbați și femei prezintă simptome de inflamație cronică nespecifică;
  • Patologia sarcinii, a fătului și a nou-născutului duce la apariția unor boli grave și leziuni ale sistemului nervos central (retard mintal, pierderea auzului).

  • Metodă:

    Reacția de polimerizare în lanț în timp real, test calitativ

  • Material:

    Raclaj urogenital

CP03300 lei

    CP01200 lei

      USG03270 lei

      Metoda imagistica de investigare a organelor genitale interne, cu ajutorul ultrasunetelor. Se realizeaza cu ajutorul unei sonde ecografice speciale (prevazuta cu o minicamera) care se introduce in vagin; Permite vizualizarea organelor genitale interne (vaginul, uterul, trompele uterine, ovarele, endometrul, vezica urinara) si a unei sarcini incipiente.

      • Metodă:Ultrasonografie

      PD101 400 lei

      Florocenoză este un test complex de biologie moleculară fiind o soluție de diagnostic creată de către comunitatea științifică ca răspuns la o serie de probleme reale, întâlnite de către medicii clinicieni, survenite în diagnosticul infecțiilor urogenitale. Problema disbalansului microflorei vaginale este una dintre cele mai relevante în practica ginecologică. Modificările microflorei vaginale pot duce la apariția secrețiilor vaginale neplăcute, care sunt reclamate de peste 50% dintre pacienle ce vizitează un medic ginecolog. Eliminările vaginale pot fi cauzate de vaginoza bacteriană (VB), vulvovaginita candidozică (VVC), vaginita aerobă (VA) și infecțiile cu transmitere sexuală (ITS). Mai puțin frecvent, vaginita citolitică, vaginita atrofică, dar și o serie de alți factori fiziologici și patologici duc la apariția eliminărilor vaginale anormale. Disbalansul microflorei vaginale este faorte răspândit. De exemplu, vaginoza bacteriană apare la 30–40% dintre femei, vulvovaginita candidozică - în 20–45% la femeile de vârstă reproductivă. Dezechilibrul microflorei vaginale duce la dezvoltarea unui întreg complex de probleme, care afectează funcția reproductivă a femeilor (boli inflamatorii ale organelor pelvine, risc crescut de apariție a avorturilor spontane tardive, nașteri premature, endometrite post avort etc.). Spre exemplu, conform datelor studiilor efectuate pe populația europeană, prezența dezechilibrului microflorei vaginale crește probabilitatea nașterii premature cu 75%. Abordările terapeutice pentru formele nosologice implicate în apariția dezechilbrului  microflorei vaginale diferă și, prin urmare, succesul tratamentului depinde de diagnosticul corect. Informativitatea datelor obținute de către medicul clinician în timpul examinării este destul de mică ceea ce ține de infecțiile urogenitale. Faptul că nu există semne patognomonice pentru diagnostic a fost descris de mult timp, cu toate acestea, indicatorii scăzuti de sensibilitate diagnostică și specificitatea secrețiilor specifice în diagnosticul vaginozei bacteriene și vulvovaginitei aerobe arată că pentru aceste nosologii este imposibil să se ia o decizie terapică doar pe baza manifestărilor clinice, din acest motiv se prescriu diverse teste de laborator. Cauzele acestor stări pot fi atât afecțiuni mixte, recidivante, dar și infecții tratate în mod repetat.

                  De exemplu, afecțiunile inflamatorii și non-inflamatorii mixte sunt foarte frecvente, prin urmare, chiar lipsa semnelor de inflamație a mucoasei vaginale nu exclude vaginoza bacteriană. Pe de altă parte, absența semnelor de inflamație în timpul examinării poate fi considerată ca dovadă a absenței vulvovaginitei candidozice la acest pacient, totuși, trebuie de avut în vedere faptul că concentrațiile scăzute de Candida, care poate să nu conducă la apariția manifestărilor clinice, pot provoca dezvoltarea vulvovaginitei candidozice pe viitor atunci când este prescrisă terapia cu antibiotice, de exemplu pentru tratamentul vaginozei bacteriene sau a infecțiilor sexual transmisibile. Deseori la examinarea pacientelor cu secreții vaginale anormale, pe lângă tabloul clinic, medicul se concentrează și pe rezultatele unui examen microscopic de rutină. Cu toate acestea, sensibilitatea scăzută și subiectivitatea examinării microscopice împiedică diagnosticul corect. Utilizarea metodelor moderne de biologie moleculară face posibilă ridicarea gradului de sensibilitate diagnostică peste pragul de 98%, cu specificitate simultană ridicată a diagnosticului.

                  Florocenoza include 5 grupuri de infecții, care permite aprecierea simultană a microflorei vaginale atât calitativ cât și cantitativ. Această investigație reprezintă un test integral, în cadrul căruia agenții patogeni sunt despărțiți în grupuri sindromale:

      • Vaginoza bacteriană
      • Vaginita aeroba
      • Micoplasmele condiționat patogene
      • Vulvovaginita candidozică
      • Infecții sexual transmisibile

      Vaginoza bacteriană reprezintă o vaginită datorată modificărilor complexe ale florei vaginale, în care numărul de lactobacili scade și se observă o creștere excesivă a agenților patogeni anaerobi. Printre simptome se numără eliminări de culoare gri, fluide, cu un miros specific și prurit (mâncărimi). Diagnosticul este confirmat prin investigarea secrețiilor vaginale.

      Vaginita aerobă este un alt tip de vaginoză care este cauzată de creșterea numărului microorganismelor aerobe. În esență, aceasta este aceeași ca și binecunoscuta vaginoză bacteriană, numai că în cazul dat, inflamația în vagin este cauzată de bacterii anaerobe. Scăderea rapidă a lactobacililor benefici, care sunt responsabili pentru starea adecvată a microflorei vaginale. În acest context, microorganismele patogene și condițional condiționate încep să se înmulțească.

      Vulvovaginita candidozică este cea mai frecventă maladie inflamatorie a vulvei și vaginului. Se remarcă printr-un curs acut și recidivant al bolii. Cel mai adesea, candidoza apare la femeile cu un ciclu menstrual regulat, mult mai rar la femeile aflate în postmenopauză care nu utilizează terapie hormonală care conține estrogen și la fete înainte de începerea menstruației. Vulvovaginita candidozică este provocată de ciuperca Candida, care se localizează de obicei în tractul gastrointestinal, uneori în vagin. Prezența candidei în sine nu provoacă niciun simptom, dar odată cu modificare florei normale a tractului gastrointestinal și a vaginului (din cauza administrării de medicamente sau tulburări în sistemul imunitar), cantitatea de candid poate crește și poate duce la apariția afecțiunii date.

      Micoplasmele condiționat patogene sunt cele mai mici procariote autoreplicante, private de un perete celular rigid, limitate la o singură membrană lipoproteică formată din trei straturi. Micoplasmele sunt identificate în prezent ca bacterii. Până în prezent sunt identificate trei specii de micoplasme ca fiind genitale: Mycoplasma hominis, Mycoplasma genitalium și Ureaplasma urealyticum. Micoplasmele sunt microorganisme condiționat-patogene, sunt participanți la toate tipurile de microbiocenoză vaginală: reprezentanți normali ai microflorei tractului urogenital, asociați ai vaginozei bacteriene și, în anumite condiții, pot provoca boli acute și cronice: endometrită, salpingită, infecție intrauterină, o cauză a infertilității.

      Infecțiile sexual-transmisibile provoacă disconfort și duc la diverse complicații de sănătate a femeilor. Florocenoza conține un grup aparte destinat infecțiilor sexual-transmisibile pentru diagnosticul celor mai frecvente infecții ale grupului NCMT: infecții gonococice, chlamydia, mycoplasma genitalium și trichomonas vaginalis. Problema de diagnostic doar după semnele clinice prezente constă în faptul că toate aceste infecții au simptome similare, astfel că este imposibil de identificat vizual o infecție specifică.

      Avantajele testului complex Florocenoza:

      1. Este direcționat spre diagnosticarea bolilor infecțioase și inflamatorii, și nu a microorganismelor individuale;
      2. Complexul include agenți patogeni implicați în etiologia apariției sindroamelor;
      3. Identificarea și diferențierea agenților patogeni care determină tactica terapiei;
      4. Formularea concluziei este adaptată Clasificatorul Internațional al Maladiilor, ediția 10;
      5. Aceeași sensibilitatea diagnostică pentru totți agenții patogeni (peste 98%);
      6. Conținut maxim de informații (din o probă biologică recoltată - screening pentru toate infecțiile semnificative din punct de vedere clinic);
      7. Simplitate în recoltarea materialului biologic – raclaj urogenital;
      8. Menținerea eficienței metodei de diagnostic pe fundalul semnelor pronunțate de inflamație;
      9. Capacitatea de a efectua cercetări în orice zi a ciclului menstrual (cu excepția perioadei hemoragiei menstruale);
      10. Posibilitatea efectuării testului în orice trimestru de sarcină;
      11. Lipsa condițiilor speciale în timpul transportului și depozitării probelor biologice;
      12. Implementarea pe scară largă a metodei în practica de rutină;
      13. Validare internațională repetată a tuturor componentelor complexului de diagnostic;

      • Metodă:PCR RT/ reacția de polimerizare în lanț în timp-real
      • Material:

        Raclaj vaginal

      MI16150 lei

      Testul se utilizează în diagnosticul serologic al toxoplasmozei.
      Indicații pentru utilizarea testului

      • Investigație screening până și în timpul gravidității
      • Limfadenopatie în timpul gravidității
      • Semne de infecție intrauterine, insuficiență feto-placentară
      • Encefalită/meningoencefalită în infecția HIV, boli neoplazice, administrare de preparate citostatice, alte stări imunodeficitare
      • Limfadenopatie, hepatosplenomegalie, febră de etiologie necunoscută
      • Suspecție la toxoplasmoză înnăscută

      • Metodă:Imunoenzimatică, test cantiativ
      • Material:Serul sanguin

      HM14135 lei

         TSH (hormonul tireostimulator bazal sau tirotropină) este o glicoproteină sintetizată de adenohipofiză. TSH stimulează producţia şi secreţia hormonilor tiroidieni metabolic activi, tiroxina (T4) şi triiodotironină (T3), prin interacţiunea cu un receptor specific de pe suprafaţa celulelor tiroidiene. Sinteza şi secreţia TSH-lui este stimulată de TRH, un hormon hipotalamic, ca răspuns la nivelele scăzute de hormoni tiroidieni circulanţi. Nivelele crescute de T4 şi T3 inhibă producţia de TSH printr-un mecanism de feed-back negativ. Eşecul reglării la orice nivel al axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian va avea ca rezultat fie subproducţia (hipotiroidism), fie hiperproducţia (hipertiroidism) T4 şi/sau T3. Acest test se efectuează pentru a detecta orice afecțiune apărută la nivelul glandei tiroide. TSH ajută glanda tiroidă să elibereze doi hormoni, triiodotironină (T3) și tiroxina (T4), care controlează metabolismul corpului.

      • Metodă:Chemiluminiscenta, CLIA
      • Material:Sânge

      MI17150 lei

      Testul se utilizează în diagnosticul serologic al toxoplasmozei.
      Indicații pentru utilizarea testului

      • Investigație screening până și în timpul gravidității
      • Limfadenopatie în timpul gravidității, dacă imunitatea către toxoplasma nu a fost investigate anterior
      • Infecție HIV
      • Stări imunodeficitare
      • Limfadenopatie, hepatosplenomegalie, febră de etiologie necunoscută
      • Investigare repetată în cazul unui rezultat dubios la prima examinare a gravidei.

      • Metodă:Imunoenzimatică/ ELISA
      • Material:Sînge

      MI1580 lei

      Test screening netreponemic, care depistează anticorpi (reagine) de clasa IgG și IgM față de materialul lipoid și lipoproteinoform, care se eliberează din celulele lezate a pacientului cu sifilis.
       
      Indicații pentru utilizarea testului

      • Investigarea primară în cazul suspecției la sifilis (cu confirmarea reacțiilor pozitive în orce test treponemic)
      • Diagnosticarea sifilisului asimptomatic (cu confirmarea reacțiilor pozitive prin două teste treponemice)
      • Investigarea donorilor (în asociere cu testul treponemic)
      • Screening investigare.

      • Metodă:Imuno hema aglutinare
      • Material:Sînge

      CH0940 lei

        Glucoza este principala formă sub care sunt absorbiţi, utilizaţi, dar şi depozitați carbohidrații în organismele vii. Celulele organismului utilizează glucoza în scop energetic, cu formarea de ATP (adenozin trifosfat). Diabetul zaharat cuprinde un grup de tulburări metabolice caracterizate printr-un nivel crescut al glucozei sanguine, secundar unui deficit calitativ/cantitativ de insulină. Principalele simptome sunt letargia (datorită hiperglicemiei marcate), poliuria, polidipsia, scăderea în greutate, miopia şi susceptibilitatea crescută față de anumite infecţii. Testul pentru glucoză poate fi utilizat pentru: Screeningul hiperglicemiei (valori ridicate ale glucozei în sânge) cât şi al hipoglicemie (valori scăzute); Pentru a ajuta la diagnosticarea diabetului; Pentru a urmări nivelurile glucozei la persoanele cu diabet zaharat.

      • Metodă:Spectrofotometrie
      • Material:Ser sanguin

      CM0115 lei

      Sângele se recoltează de obicei, pentru examinări hematologice, biochimice, serologice, bacteriologice.Această metodă asigură confortul bolnavului, calitatea probei de sânge și securitatea personalului medical.

      • Material:Sânge

      CM0360 lei

      Prelevarea materialului biologic urogenital la femei

        CH03400 lei

        Homocisteina, un aminoacid care conţine o grupare thiol, se formează prin demetilarea intracelulară a metioninei. În plasmă, homocisteina se găseşte în principal legată de proteine, dar sunt prezente, de asemenea, şi forme libere, oxidate şi disulfidice4.

         

        Nivelul homocisteinei plasmatice variază în funcţie de cele 2 căi de metabolizare ale acesteia. Prima ar fi trans-sulfurarea la cisteină, prin intermediul enzimei cistationin beta-sintetaza (CBS), enzima care necesită vitamina B6 drept cofactor. A doua cale ar fi remetilarea la metionină necesitând prezenţa unor enzime (metilentetrahidrofolat reductaza MTHFR şi metionin-sintetaza), care au co-substrat acidul folic şi co-enzima vitamina B12. Astfel, nivelul homocisteinei în sânge este invers proporţional cu nivelul plasmatic al folaţilor, vitaminei B12 şi piridoxal 5-fosfatului (vitamina B6) şi implicit cu aportul exogen al acestor vitamine3.

         

        Hiperhomocisteinemia (un nivel plasmatic >12-15 μmol/L) apare în situaţiile în care este blocată una din cele 2 căi de metabolizare. Hiperhomocisteinemia severă care conduce la homocisteinurie este produsă de defecte genetice, cel mai frecvent fiind deficitul homozigot de CBS cu o incidenţă de 1 la 300.000 naşteri. Aceşti pacienţi prezintă retard mental, tromboembolism arterial şi dezvoltă ateroscleroză precoce. Acelaşi tip de manifestări este întâlnit şi în cazul deficitului homozigot de MTHFR. Deficitul heterozigot de CBS întâlnit la aproximativ 1% din populaţie este asociat cu o hiperhomocisteinemie moderată la fel ca şi deficitul heterozigot de MTHFR. La nivelul enzimei MTHFR mai este descrisă o mutaţie care generează o variantă enzimatică termolabilă. Pacienţii care sunt heterozigoţi pentru această mutaţie nu prezintă hiperhomocisteinemie sau un risc crescut de evenimente trombotice în timp ce homozigoţii pot dezvolta hiperhomocisteinemie7. Alte cauze de hiperhomocisteinemie sunt: deficitul de folaţi şi de vitamina B6, vârsta înaintată, hipotiroidism, lupus eritematos sistemic, afecţiuni renale cronice, medicamente: acid nicotinic, methotrexat, teofilina, L-dopa5;7.

         

        Numeroasele studii efectuate au arătat că hiperhomocisteinemia se asociază cu următoarele:

        -risc crescut de afecţiuni cardiovasculare – hiperhomocisteinemia constituie un factor de risc independent atât pentru femei (chiar şi înainte de menopauză) cât şi pentru bărbaţi;

        -risc crescut de aparitie tromboze venoase;

        -risc crescut de complicaţii ale sarcinii şi defecte de tub neural2.

        O metaanaliză a 27 studii epidemiologice a indicat că o creştere cu 5 μmol/L a homocisteinemiei se asociază cu un risc de boală coronariană similar cu cel indus de o creştere cu 0.5 mmol/L  a nivelului de colesterol (un “odds ratio” de 1.6 la bărbaţi şi de 1.8 la femei)4.

        Sunt multe teorii cu privire la mecanismul prin care hiperhomocisteinemia favorizează apariţia şi dezvoltarea aterosclerozei. Unii sugerează că este implicată gruparea sulfidril din molecula homocisteinei deoarece aceasta este uşor oxidabilă. Au fost elaborate teorii, care să justifice rolul patogenic al homocisteinei, precum favorizarea agregării plachetare, dezvoltarea leziunilor endoteliale, alterarea afinităţii pentru fibrină a lipidelor şi lipoproteinelor, alterări ale proliferării celulelor musculare netede şi creşterea producţiei de specii reactive de oxigen, conducând la creşterea stresului oxidativ.

         

        A fost demonstrat că acidul folic îmbunătăţeşte funcţia endotelială la adulţii sănătoşi cu hiperhomocisteinemie. La pacienţii cu boală coronariană documentată, scăderea nivelului plasmatic al homocisteinei, prin suplimentarea aportului de acid folic (5 mg/zi) îmbunătăţeşte funcţia vaselor de rezistenţă. Se pare că scăderea nivelului homocisteinei este responsabilă de acest efect şi nu creşterea nivelului seric al folatului. O doză de acid folic mai mare sau egală cu 0,8 mg este necesară pentru o scădere optimă a nivelului de homocisteină.

         

        Pacienţii cu insuficienţă renală preterminală, în dializă, sau primitorii unui transplant renal au un risc cardiovascular crescut, mediat în parte de creşterea nivelului homocisteinei. Strategiile de reducere a nivelului homocisteinei nu sunt însă foarte eficace, mai ales la pacienţii aflaţi sub dializă3.

         

        Riscul de boală tromboembolică la pacienţii cu hiperhomocisteinemie a fost evidenţiat pentru prima oară în 1991. Multe studii au arătat că aceştia prezintă un risc de 2-4 ori mai mare de tromboză venoasă în comparaţie cu persoanele sănătoase. Riscul  este de 20 ori mai mare dacă la hiperhomocisteinemie se asociază statusul heterozigot pentru factorul V Leiden7. Administrarea de contraceptive orale la pacientele cu hiperhomocisteinemie se asociază cu un risc crescut de tromboză a venelor cerebrale1

         

        Recent, nivelurile crescute de homocisteină şi  statusul homozigot pentru mutaţia C677T de la nivelul genei MTHFR (care generează o variantă enzimatică termolabilă ce este cu 20% mai puţin eficientă în metabolizarea homocisteinei) au fost asociate cu anumite complicaţii ale sarcinii ce includ anomalii cromozomiale, malformaţii congenitale, pierderi recurente de sarcină, afecţiuni ale placentei şi preeclampsie. Mai mult, pe lângă consecinţele asupra embrionului sau fătului în prima parte a sarcinii cei doi factori sunt implicaţi şi în fenomenele tromboembolice survenite tardiv în sarcină şi chiar în perioada post-partum6.

         

        • Metodă:Chemiluminiscenta, CLIA
        • Material:Ser sanguin

        HE1580 lei

        Acest test este parte a investigaţiilor medicale efectuate în cazul unei posibile tulburări de sângerare sau a unui episod trombotic, în special pentru a evalua nivelul şi funcţia fibrinogenului; uneori este folosit pentru a ajuta la evaluarea riscului de apariţie a maldiilor cardiovasculare.

        • Metodă:Coagulometrica
        • Material:Plasma

        HE0240 lei

        Testele VSH măsoară viteza de sedimentare (așezare) a hematiilor (globulele roșii ale sângelui) în tubul de test în timp de o oră. Cu cât mai multe hematii se așează pe baza tubului în acest interval, cu atât mai mare este nivelul de sedimentare, adică VSH-ul. Testele VSH se fac pentru determinarea afecțiunilor cronice și acute, monitorizarea evoluției patologiei și determinarea efectului tratamentului.

        • Metodă:Metoda Westergren
        • Material:Sânge

        HE01100 lei

        Hemoleucograma (analiza generală a sângelui) este una dintre cele mai importante și solicitate teste de laborator, care oferă o informație generală despre starea de sănătate, iar schimbările în valorile de referință vorbesc despre prezența/absență și evoluția anumitor afecțiuni. Analiza generală a sângelui – are rol important atît în cazul diagnosticului patologiilor hematologice, infecțioase, inflamatorii, dereglărilor unor sisteme de organe, cît și în cazul aprecierii și monitorizării corecte ale tratamentului indicat. Un raport de rezultate conține date privind următorii indici:

         

        •     Hemoglobină
        •     Hematocritul
        •     Cantitatea eritrocitelor
        •     Volumul corpuscular mediu eritrocitului
        •     Hemoglobină corpusculară medie
        •     Concentrația medie a hemoglobinei corpuscular
        •     Lățimea de distribuție a eritrocitelor după volum, devierea standart
        •     Lățimea de distribuție a eritrocitelor după volum, coeficient de variație
        •     Cantitatea leucocitelor
        •     Cantitatea neutrofilelor
        •     Conținutul procentual a neutrofilelor
        •     Cantitatea limfocitelor
        •     Conținutul procentual a limfocitelor
        •     Cantitatea monocitelor
        •     Conținutul procentual a monocitelor
        •     Cantitatea bazofilelor
        •     Conținutul procentual a bazofilelor
        •     Cantitatea eozinofilelor
        •     Conținutul procentual a eozinofilelor
        •     Cantitatea trombocitelor
        •     Volumul mediu a trombocitelor

        • Metodă:Flow-citometrie fluorescentă/ focusare hidrodinamică/ Colorimetrie (SLS-Hb).
        • Material:Sânge

        HM16140 lei

          Tiroxina (T4) este un hormon tiroidian care circulă în sânge legat de TBG (globulina de legare a tiroxinei), prealbumină și albumină. Mai puțin de 0,03% din T4 circulă liber, fracțiunea liberă fiind forma biologic activă a hormonului. Sinteza T4 este reglată de către TSH printr-un mecanism de feedback negativ. T4 este precursorul T3, prin intermediul căruia își exercită acțiunea. FT4 este un indicator mai bun al funcției tiroidiene decât T4, deoarece nu este afectat de modificările proteinelor de legare a tiroxinei. Astfel, FT4 este normal la persoanele cu nivel crescut al TBG (sarcină, estrogeni, creștere congenitală).

        • Metodă:Chemiluminiscenta, CLIA
        • Material:Sânge

        CL0280 lei

        Examenul de urină este un test de diagnostic și ajută la identificarea substanțelor și a materialului celular din urină, asociate cu diferite tulburări metabolice și renale. Analiza completă de urină include determinarea caracterelor fizice (culoare, aspect, greutate specifică), chimice (pH, proteine, glucoza, corpi cetonici, hematii, bilirubina, urobilinogen, leucocite, nitriți) și examenul microscopic al sedimentului.

        • Metodă:Imunocromatografică, microscopică
        • Material:O probă de urină spontană

        Total preț standard:

        4140 lei